Compuneri, portofolii, proiecte

BRADUL

E iarna. Diana si Cristina se joaca un poiana din spatele casei lor.Fac bulgari de zapada si se bat cu ei, sau se dau cu saniuta de pe coasta de alaturi.
Diana apuca crengile unui brad si incepe sa le scuture tare. Zapada cadea in valuri si o acoperea pe mica si plapanda fetita.
-Hi,Hi,Hi! Nu mai scutura ca ma gadili!
-Cine a vorbit? intreba Cristina.
-Cum cine?! Eu, bradul! Nu mai scutura crengile, ca mor de ras!
- Brazii se gadila? intreba Diana.
- Toti brazii se gadila, fara exceptie! raspunse bradul.
- Dar cum se face ca vorbesti? Nut e-am mai auzit pana acum si, daca ma gandesc bine, mereu ne-am jucat pe aici; zise Cristina.
-Noi vorbim numai iarna, pana la Craciun, dupa aceea nu mai putem vorbi.
-Mai sunt doar doua zile...
-Nu fi suparata, ca in timpul anului cantam in bataia vantului, ascultam povestile florilor si pasarilor, sau va privim pe voi, copiii, cum va jucati, si nu ne plictisim deloc.
-Chiar asa? se minunara copiii. Atunci e foarte bines a fii brad. Nici nu trebuie sa te duci la scoala.
-E bine, numai sa nu vina vreun om rau sa-ti scrijeleasca pielea ... . Te poti inbolnavi.
-Eu am cazut o data si mi-am julit genunchiul, isi aminti fetita
-Tot cam asa e. Dar la noi e mai rau. Pana se vindeca poate trece chiar si-o vara intrega.
-Vom avea grija ca tie sa nu ti se intample asta. Acum ne grabim. Ne asteapta mama la masa. Putem veni si maine sa stam de vorba? Ne-ai invatat multe lucruri noi, ... … putem!
-Sigur ca da! Mi-a facut placere. Va astept cu drag.

Asia - continentul civilizatiilor


I. Prezentare generala

Asia este primul continent ca intindere a lumii. Deasemenea, are sic ea mai mate inaltime medie a lumii (inafara de Antarctida care este incadrat in grupa continentelor nelocuite) de 960 m. Asia este formata din 47 state. Cele mai importante dintre le sunt: China, Japonia, India, Arabia Saudita (cu cele mai mari zacaminte de petrol din lume-in Pen. Arabia), Iran, Irak, Fillipine (care in arhipelagul Fillipine are o densitate foarte mare de locuitori), etc. (Rusia este tratata la Europa si de aceea nu am inclus-o).

II. Relieful

Relieful din Asia este, dupa cum se poate sustrage si din inaltimea medie a continentului, foarte inalt. In centrul Asiei sunt lanturi muntoase foarte inalte, din care amintim m-ti Himalaya, m-ti Karakorum si m-ti Caucaz in vestul extreme al Asiei (in Turcia).
Alaturi de lanturile muntoase extrem de inalte, aici se afla sic el mai inalt podis al lumii (pod Tibet-peste 5000m) alaturi de pod Pamir si pod. Gobi. In m-ti Himalaya se afla unele dintre cele mai inalte varfuri ale lumii (vf. Everest sau Chomolungma cum este denumit de bastinasi-cel mai inalt vf de pe lume si vf K2-8610m).
Ca alte recorduri ale reliefului din Asia sunt: cea mai mate peninsula din lume (pen. Arabia), cel mai mate arhipelag al lumii (arh. Indonezian) si, mai sus mentionat, inaltimea medie cea mai mare (960 m).

III. Clima

Datorita pozitiei sale in emisfera N-E si intinderii sale foarte mari, Asia sintetizeaza toate zonele de clima ale globului. Clima este in proportie de 30% semi-arida sau arida. Astfel, in N Asiei, adica in Rusia se gaseste o clima polara si subpolara, in centru se gaseste o clima semi-desertica si desertica, in m-ti se gaseste o clima etajata, in pen. India si in pen. Mallaca se gaseste o clima tropicala, in arh. Indonezian se gaseste o clima ecuatoriala, in E se gaseste o clima temperat-umeda si continental-rece iar in pen. Arabia se gaseste o clima desertica.

IV. Harta politica

Asia are in componenta 47 state.
Clasificare:
1) dupa marimea demografica: India, China, Indonezia, Fillipine, Japonia, etc.
2) dupa dezvoltarea economica: Japonia, Singapore, Indonezia, Taiwan, Coreea de S, etc.
3) dupa marime: China, Rusia, India, Arabia Saudita, etc.
4) dupa resursele naturale: Arabia Saudita (petrol), Indonezia (cauciuc natural), Rusia (gaze naturale), China (carbuni), etc.
5) state liliput (mini-state): Brunei, Singapote, Kuweit, Qatar, etc.

V. Orase

Cele mai mari orase sunt: Istanbul, Bagdad, Teheran, Ar Ryadh, Karaki, Madras, Delhi, Mombay (Bombay), Calcutta, Tokio, Beijing, Taipei, Mannila, Singapore, Jakarta, Seul, Shangai, Honk Kong, etc.

VI. Istoria continentului

In Asia s-au dezvoltat unele dintre cele mai mari civilizatii de pe glob.
Chinezii au fost mari inventatori ai epocii premoderne (au descoperit praful de pusca, busola, hartia) si deasemenea tot aceasta civilizatie mongoloida stralucita a construit si singurul obiect artificial, facut de om ce se poate vedea din spatial cosmic: Marele Zid Chinezesc. Acesta are o arhitectura impresionanta, avand peste 5000 km lungime.
Persanii au fost o mare civilizatie razboinica, ce erau pe teritoriul actualului Irak, unde inca se mai gasesc vestigii antice si cetati antice (Ur, Uruk, Babylon, Persepolis, Susa, Ninive, Assur si deasemenea Ierichon in Israel.

VII. Turismul

Fiind un continent al civilizatiilor stravechi, deasemenea turismul este si el ridicat pentru majoritatea continentului. Cetatile mai sus mentionate se bucura de un turism variat. Ca locuri de pelerinaj religios, Ierusalim reprezinta locul de pelerinaj pentru crestini iar Mecca pentru islamici.
Relieful fiind foarte inalt, deasemenea si muntii constituie un obiectiv turistic demn de luat in seama. S-au initiat sute de expeditii pe cei mai inalti munti in incercarea acelor oameni curajosi de a invinge natura.
Deasemenea, emigrantii migreaza in tarile dezvoltate economic in care pot gasi un trai decent.
In concluzie, Asia este un continent cel putin spus interesant ce este demn de importanta cu care este tratata.

Africa


Africa este al III lea continent ca mărime al Pământului având o suprafaţă de aproximativ 30 milioane km2, traversat de Ecuator, cele 2 tropice (Racului–23º 30' latitudine nordică şi Capriconului–23º 30' latitudine sudică) şi de meridianul zero.
Limita faţă de Europa urmăreşte strâmtoarea Gibraltar (13 km) şi ţărmul sudic al Mării Mediterane, cu 2 golfuri importante: Sirta Mare şi Sirta Mică.
Limita faţă de Asia începe de la Canalul Suez, trece prin Marea Roşie, strâmtoarea Bab el Mandeb şi Golful Aden.
În est se află Oceanul Indian, cu un ţărm foarte regulat, lipsit aproape complet de golfuri şi insule. Singura peninsulă importantă este cea a Somaliei ce pătrunde adânc în ocean, limitând spre sud Golful Aden. Cea mai mare insulă, despărţită de continent prin strâmtoarea Mozambic (şi una din cele mai mari insule de pe glob, ocupând locul IV) este Madagascar, cu o suprafaţă de peste 580000 km2 .
În vest, ţărmurile Africii sunt scăldate de apele Oceanului Atlantic. Cel mai mare golf african, ce se deschide larg spre Atlantic este cel al Guianeei, separat de delta fluviului Niger în Golful Benin, situat în vest, şi Golful Biafra, în est. Aproape de ţărmul african se găsesc insulele Canare (Spania) şi ale Capului Verde.
Extremităţile continentului african sunt:
La Nord – Capul Blanc – 37º 21'
La Est – Capul Guardafului – 51º 23'
La Sud – Capul Acelor - 34º 51'
La Vest – Capul Verde - 17º 32'
Africa reprezintă un bloc continental masiv, cu un contur puţin articulat, lipsit de golfuri.
Ţărmul spre Atlantic este rectiliniu iar în faţa sa valurile au ridicat o barieră de nisip. În Golful Guineei, cordoanele de nisip barează în spatele lor lagune.
Forma tipică a reliefului Africii, mai puţin variat ca al altor continente este podişul tabular întins. Altitudinea medie a continentului este de 700 m iar altitudinea maximă a continentului este de 5895 m (Vârful Kilimanjaro).
Africa poate fi împărţită în trei grupe, astfel deosebim Africa joasă(Sahara, Sudan, Guineea şi Depresiunea Zair) cu altitudinea mai mică de 500 m , Africa înaltă (Abisinia şi Somalia) şi Africa de Sud, constituită din podişuri înalte de peste 1000 m. Doar sistemul montan al Atlasului este format prin cutare, restul munţilor africani reprezentând mari zone de grupa atât marginile înălţate ale Marelui Graben Est-african (Podişul Abisiniei şi Podişul Somaliei) cât şi munţi, podişuri ridicate tectonic (Ahaggar, Air, Tibesti) şi horsturile ( Munţii de Cristal şi Munţii Scorpiei). De formarea Marelui Graben Est-african sunt legate puternice erupţii vulcanice, care au dat naştere vulcanilor Kilimanjaro – 5195 m şi Elgon 4322 m.
Depresiunile sunt largi şi limitate de praguri: Kalahari, Zair, Ciad, Niger precum şi cele din Sahara.
Câmpiile sunt restrânse şi de scufundare recentă (Senegalului, Guineei Superioare, Mozambicului şi Somaliei).
Africa este continentul cu clima cea mai caldă de pe glob, cu o zonă de climă ecuatorială ( cu temperaturi medii anuale având variaţii sezoniere reduse şi cantităţi mari de precipitaţii), 2 zone de climă subecuatorială, 2 zone de climă tropicală cu precipitaţii extrem de reduse ( între 50-150 mm anual) şi 2 zone subtropicale ( cu 2 sezoane opuse – umed şi secetos).
Temperatura cea mai ridicată + 58º C s-a înregistrat la Azizizah (Libia) la 13 sept. 1922.
Valorile termice de peste 40º C sunt frecvente în întreaga Sahară.
Clima ecuatorială este cea mai umedă climă şi o întâlnim de o parte şi de alta a Ecuatorului până la 5ºC latitudine nordică şi sudică.
Clima subecuatorială se întinde între 5ºC 18ºC latitudine nordică şi sudică. Încălzirea puternică din timpul verii a uscatului atrage masele de aer dinspre ocean, prelungind Alizeul de SE, iar iarna predomină Alizeul de NE, uscat.
Clima tropicală este o climă de deşert şi semideşert. Aceasta ocupă zona tropicelor, între 18º C şi 25º C latitudine nordică şi sudică. În partea de nord se găseşte cel mai întins deşert al lumii, Sahara, cu 8,8 milioane km2. Caracteristica acestui climat este dată de diferenţele termice mari între zi şi noapte, dar mai ales de absenţa îndelungată şi neregularitatea ploilor.
Clima mediteraneană ocupă extremităţile continentului care stau sub influenţa periodică a maselor de aer temperat. Se caracterizează prin veri aride şi ierni ploioase, când bat vanturile de vest.
Lacurile cele mai importante, jalonate pe linia Marelui Graben Est-african, lacuri tectonice ce au apă dulce sunt Victoria (cel mai mare lac al Africii), Malawi, Edward, Mobutu Sese Seco, Turkana, Kivu, Tana. Doar Lacul Ciad este cu apă sărat, el fiind puţin adânc şi într o zonă aridă.
Cel mai adânc lac al Africii este Tanganyika cu aproximativ 1435 m , el ocupând locul 2 pe glob.
Cele mai importante fluvii ale Africii sunt Nilul (cel mai lung fluviu al lumii), Zair, Niger, Zambezi, Orange, Limpopo, Senegal.
Nilul izvorăşte din apropierea Ecuatorului. Izvorul său este considerat râul Kagera. Cursul Nilului este orientat S N, traversând 3 zone climaterice ( ecuatorială, subecuatorială şi tropicală). Datorită acestui fapt debitul Nilului variază de la 500 m3/s pe timp de iarnă până la 7000 m3/s în timpul verii. Principalii afluenţi ai Nilului sunt Nilul Albastru şi Atbara, din podişul Ethiopiei. Nilul se varsă în Marea Mediterană printr o deltă. Este singurul curs de apă care traversează deşertul Sahara.
Congo (Zair) ocupă primul loc pe continent prin suprafaţa bazinului de 3,6 milioane km2 şi un debit mediu de 50000 m3/s. Este un fluviu tipic ecuatorial, cu un regim constant şi cu numeroase cascade (cascadele lui Stanley şi Livingstone). El se varsă în Oceanul Atlantic printr un estuar lung de 17 km.
Zambezi, cu un regim tipic subecuatorial, este cel mai important fluviu din sudul Africii ( 2600 km şi un bazin de 1,3 milioane km2) se varsă în Oceanul Indian printr o deltă. După confluenţa cu râul Cuando formează cascada Victoria.
Datorită multitudinii de zone climaterice întâlnite pe continentul african vegetaţia este şi ea foarte diversificată. Astfel întâlnim pădure ecuatorială, savană, stepă tropicală, deşerturi tropicale precum şi vegetaţie mediteraneană.
Pădurea ecuatorială ocupă 8% din suprafaţa Africii. Datorită precipitaţiilor abundente şi temperaturilor ridicate vegetaţia creşte tot timpul anului, determinând cea mai mare bogăţie de specii arboricole de pe glob.
Savana ocupă 40% din suprafaţa Africii. Vara ierburile se usucă şi se pot aprinde cu uşurinţă de la soare. În lungul fluviilor apar pădurile galerii.
Deşerturile tropicale (Sahara şi Namib) au o vegetaţie foarte rară (ierburi scunde şi arbuşti) şi doar în oaze apar palmieri (curmali).
Vegetaţia mediteraneană este reprezentată în Africa printr un tufăriş spinos şi prin păduri de stejar şi cedrii în munţi.
Nicu fauna Africii nu este săracă. Aici întâlnim o multitudine de vieţuitoare. Astfel aici trăiesc diferite specii de maimuţe, de păsări cu penaj viu şi divers colorat, erbivore de talie mare, carnivore puternice, rozătoare, reptile, insecte felurite, precum şi dromaderul.
Se pot enumera: zebre, girafe, cimpanzei, gorile, lemurieni, struţi africani, păuni africani, boa madagascarienis, iguana, lei, elefanţi, okapi, bivol cafric, varanul de Nil, şarpele african de ouă, pasărea fantomă, găinuşa perlată, păsări de nectar, sfrâncioc albastru ( numai în Madagascar), şoarecele elefant, liliacul Egiptean, pangolinul uriaş, pangolinul de stepă, porcul ţepos, câine sălbatic african, mangusta, hiena brună, hiena pătată, ghepardul, viezure cu agăţători, porc furnicar, antilopa palidă, kudu mic, nyala, bivolul african cu cafre, antilopa vacă, antilopa gnu, gazela damă, gazela dorcas, oaia cu coamă, rinocerul cu bot ascuţit , rinocerul cu bot lat, macacul urs, lemur catta (Madagacar), maimuţa cu degete (Madagascar), mandrili, maimuţe cu nas turtit, paviani. Toate aceste sunt specii care pot fi întâlnite numai în Africa, multe dintre ele fiind ocrotite de lege, fiind în pericol de dispariţie.
Solul Africii este direct influenţat de climă şi vegetaţie, astfel devenind şi el foarte variat. Solurile predominante sunt solurile brune roşii de savane aride, soluri roşii de savane cu ierburi înalte, soluri roşii maronii de păduri tropicale, soluri deşertice şi solurile lateritice podzolite.
Africa este un continent slab populat, cu diferenţe mari ale densităţii între regiunile de coastă şi cele din interior.
Africa are o populaţie foarte tânără, jumătate din ea fiind sub 20 ani. Deşi natalitatea este foarte ridicată (45 de naşteri la 1000 de locuitori) nu mulţi copii ating vârsta adolescenţei, deoarece mortalitatea este foarte mare în rândul acestora. Putem spune cu părere de rău că în Africa mortalitatea este cea mai ridicată de pe glob. Cu toate acestea populaţia creşte cu aproximativ 20 de locuitori la 1000 de locuitori într un an.
Sunt zone în Africa unde densitatea populaţiei este de peste 200 locuitori/km2, (Egipt pe malurile Nilului), scăzând până la zone nelocuite (Deşertul Sahara). În cea mai mare parte a continentului densitatea populaţiei este de cel mult 10 locuitori/ km2.
Africa, are o populaţie majoritară de rasă neagră, dar reprezentanţii ei se deosebesc foarte mult între ei.
Astfel principalele grupe rasiale sunt:
 Sudanezi
 Bantu
 Bantoidă
 Mande
 Guineică
 Semitică ( arabi şi etiopieni)
 Hamitică (cuşită, berberă, hausa)
 Pigmei
 Indonezieni în Madagascar
 Englezi, buri şi mulatri (în zona Republicii Sud Africane)
Islamul este religia predominantă în nord, în timp ce în restul Africii se practică atât creştinismul cât şi unele religii locale.
În Africa agricultura este ramura de bază a economiei, ea ocupând 70% din populaţie.
Agricultura africană este o agricultură de subzistenţă. Datorită solurilor şi climei diverse sunt zone în care agricultura este bine dezvoltată şi zone slab dezvoltată. Se cultivă porumb, sorg, mei, ceai, bumbac. Sunt plantaţii de citrice, curmali, arahide, cafea, cacao, tutun, palmieri de ulei, bananieri, cocotieri, iar în unele zone se cultivă orez.
Păstoritul este de tip nomad. Animalele crescute sunt ovinele, caprinele, bovine, cabaline şi cămile.
Africa este continentul contrastelor. Sunt zone în care oamenii mor de foame, din cauza războaielor, a sărăciei, a bolilor şi a mizeriei. În alte regiuni tarabele din piaţă sunt încărcate cu fructe tropicale şi diferite zarzavaturi. Solurile fertile, în special pe lângă marile fluvii (Niger sau Volta) înseamnă şi ferme roditoare, cu produse suficiente pentru piaţa internă şi chiar şi pentru exportul produselor în ţări din Europa şi America de Nord.
Africa este un continent bogat şi în resurse minerale (diamante, aur, platină, magneziu, crom, cobalt, cupru, fosfaţi, cositor, wolfram, vanadiu). Şi totuşi, în ciuda acestor resurse variate şi a zăcămintelor bogate industria africană are dezvoltate doar ramurile extractive şi de prelucrare primară a acestor materii prime, deoarece istoria Africii a făcut ca acest continent să fie până nu de mult împărţit în colonii între marile puteri economice ale lumii.
Industria extractivă s a dezvoltat pe zone în funcţie de repartiţia resurselor. Astfel extracţia petrolului în Nigeria, Libia, Algeria, gazele naturale în Algeria, fosfaţii în Maroc, Egipt, Tunisia, fierul în Munţii Atlas, Egipt, Mauritania, Liberia, Bauxita în Guineea, cuprul în Zair, Zambia, huila, aur, platină, crom şi diamante în Africa de Sud.
Energia electrică este slab dezvoltată. Deşi potenţialul hidroenergetic este mare, sisteme hidroenergetice apar doar pe fluviile Zambezi, Congo, Nil şi Niger. În ţările Africii cel mai utilizat combustibil este lemnul.
Datorită diferenţei mari de densităţi a populaţiei de la o zonă la alta reţelele de transporturi s au dezvoltat puţin şi nearmonios.
Africa este un continent al contrastelor.
Este continentul unde suprafaţa deşerturilor ocupă aproximativ 11.566.000 km2 din totalul de 29.803.000 km2.(aproape 1/3). Numai deşertul Sahara are o suprafaţă de 7.770.000 km2. Pe acelaşi continent unde este şi cel mai lung fluviu, Nilul cu o lungime de 6.690 km, fluviu care străbate Sahara.
Temperatura maximă aerului de pe glob a fost înregistrată la Azizizah în Libia, pe acelaşi continent unde se află, curios şi gheţari, precum cel numit Helena din munţii Ruwenzori (Zair) cu o suprafaţă de 22 km2.
Tot în Africa s a înregistrat un alt record: regiunea cu cele mai mici cantităţi de precipitaţii, în localitatea Wadi Halfa (Sudan), unde între 1891 şi 1900 nu s a înregistrat nici o ploaie.
Cel mai mare lac al Africii, lacul Victoria, cu o suprafaţă de 66250km2 este al doilea ca mărime pe glob.
Bazinul hidrografic al fluviului Congo este al doilea pe glob, după Amazon, iar debitul său, de 70.000 m3/s este pe locul doi.
Tot pe locul doi se afla Africa şi în cazul înălţimilor cascadelor sale, prin cascada Tughela din Republica Sud Africană cu o diferenţă de nivel de 948 m.
Dar nu numai clima dă naştere la curiozităţi în Africa dar şi vegetaţia. Astfel doar aici întâlnim o specie de palmier denumit Arborele Călătorului. Din vârful tulpinii se desprinde un evantai gigantic de frunze lungi de 3 4 m şi late de 1 m, la început întregi, apoi divizate în lancii neregulate. Tecile frunzelor sunt concave, dispuse în acelaşi plan şi sunt strânse unele într altele, formând un rezervor în care se acumulează apa de ploaie.
O alta raritate este Tumboa, o gimnospermă care trăieşte în deşertul Kalahari. Tulpina înaltă de 56 60 cm are forma unei cupe. Planta poartă numai 2 frunze, opuse, liniare, lungi de 2 m şi late de 1 m. Ele sunt piloase şi persistente în tot timpul vieţii de aproape 100 ani.
Cel mai cunoscut şi cel mai longeviv arbore este Baobabul, care atinge o circumferinţă a trunchiului de 30 m şi unele exemplare deţin recordul de vârstă de aproximativ 5.000 ani.
Astfel putem spune ca Africa este un continent diversificat din toate punctele de vedere.

Un vis de neuitat...

După ziua foarte lungă si obositoare pe care am avut-o, nici măcar cinci minute nu mi-au trebuit pentru a adormi bustean în patul moale la care am visat aproape toată ziua.
Mrejele noptii m-au fermecat si m-au purtat pe un drum care părea că nu se mai termina. Deodată, ca prin minune, m-am trezit pe o plajă pustie, total înconjurat de ape. Părea a fi o insulă, dar nu pricepeam ce căutam eu acolo. Eram total năucit. Am început prin a cerceta zona. Păseam cu o oarecare retinere întrucât nu m-am dezmeticit încă. Stăteam în fata unor palmieri uriasi, în spatele cărora se întindea o vegetatie densă. Prin minte îmi treceau tot felul de lucruri. Ce trebuie oare să fac pentru a scăpa din locul acesta? Nu puteam cere ajutorul nimănui. Eram singur, nu aveam cu cine să vorbesc. Trebuie să mă descurc cumva, altfel voi muri de foame si mai ales de sete. Asadar, am pornit către inima insulei cu speranta găsirii unui loc până când cineva mă va salva. Nisipul era fierbinte; soarele strălucea puternic; eu vroiam doar să mă adăpostesc undeva la umbră. Astfel m-am sprijinit cu spatele de un palmier. Am stat acolo aproximativ jumătate de oră, gândindu-mă la ce mi s-a întâmplat.În sufletul meu se contopeau mai multe sentimente. Simteam teamă, nesigurantă, dar spiritul de aventură, curajul si adrenalina dominau.
Mai târziu începea să-mi fie sete, deci trebuia să pornesc din loc. M-a cam încetinit vegetatia abundentă. Dacă as fi avut măcar o persoană alături de mine cu care să vorbesc, să împart păreri, care să mă ajute, să mă impulsioneze cumva. Dar asa trebuia să mă descurc singur si oricât de disperat as fi fost, trebuia să rămân calm. După ce am mai mers vreo trei sute de metri m-am oprit brusc. În fata mea se asterne un mic izvor care-mi astâmpără setea doborâtoare. Probabil acesta e locul ideal de care am nevoie. Mă asez la umbra unor bătrâni copaci, asteptând ca cineva să mă scoată din acest loc. S-a înserat si încă n-am dat de urma civilizatiei. A doua zi eram complet ametit. Credeam că am scăpat din acel loc atât de îngrozitor, dar nu. Începeam să vorbesc singur, tocmai din nevoia absolută de a comunica cu cineva.
Începeam să aud diferite voci. Era groaznic. Obosit, dezorientat, nu mai stiam pe unde să apuc. Vroiam doar să scap de acest chin. Vroiam să ajung printre oameni.
Deodată mirosul îmbietor al pâinii de casă abia scoasă din cuptor mă trezeste la realitatea pe care o căutam disperat. Totul a fost doar un vis, sau mai bine zis un cosmar, din care m-am trezit bucuros si dornic de comunicare, un lucru absolut vital. Totodată am învătat că singurătatea si lipsa comunicării te pot aduce în pragul disperării.

Mos Goriot
Rezumat

Honore de Balzac este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, psihologic si fantastic. A creat un adevărat monument, Comedia umană, ciclu în a cărui componentă intră si romanul Mos Goriot.
În acest impresionant roman, Balzac ne înfătitează trei povesti de viată distincte. În primul rând, drama pe care o trăieste un domn, pe nume Goriot, din cauza iubirii paterne imense pentru fetele lui. În al doilea rând, evolutia unui tânăr ambitios, student la Drept, ce face parte dintr-o familie de aristocrati sărăciti, Eugen de Rastignac. Iar în al treilea rând, Balzac ne prezintă povestea unui personaj cinic si misterios, Vautrin, ce se dovedeste a fi un ocnas evadat, si care în final este arestat. Cea mai tristă poveste e a domnului Goriot, care si-a concentrat întreaga viată afectivă în jurul unui singur sentiment, si anume iubirea paternă.
Actiunea romanului se desfăsoară într-un cartier mărginas al Parisului, în pensiunea doamnei Vauquer, unde întâlnim oameni ce apartin unor diferite medii sociale: studenti, ocnasi, negustori etc.
Eugen de Rastignac a venit la Paris pentru a urma Dreptul. Acesta doreste să reusească în viată prin muncă cinstită, dar sub influenta lui Vautrin, se abate de la idealurile initiale, vroind doar să se integreze în înalta societate pariziană. La început a încercat cu Anastasie de Restaud, una dintre cele două fiice ale lui Goriot, sotia unui aristocrat, dar după mai multe esuări, hotărăste să încerce cu Delphine de Nucingen, cealaltă fiică a domnului Goriot, sotia unui bancher.
Domnul Goriot a dobândit o uriasă avere în urma unei specule cu făinoase. El s-a lipsit de toată averea tocmai pentru a-si face fiicele fericite. Totodată ele au ajuns să facă parte din înalta societate a Parisului gratie tatălui lor. Pentru Anastasie si Delphine, Goriot este o sursă permanentă de bani. După ce s-au văzut bogate, respectate de toată lumea, pe cele două nu l-au mai interesat destinul tatălui lor. Îl considerau o persoană mult prea modestă, nevrednică de această lume cu bani din care ajunseseră să facă parte. Pe lângă acest lucru, Goriot nu se întelegea nici cu ginerii lui. Tocmai din această cauză dorea ca Eugen să fie ginerele lui, pentru a-l apropia de fetele sale. Nici când Goriot a fost pe patul mortii, acestea nu îl vizitează, ceea ce dovedeste o imoralitate si o nepăsare absolută fată de tatăl lor. În cele din urmă Goriot moare, dar nici atunci nu se ostenesc să vină, să-si conducă tatăl pe ultimul drum, ci trimit doar blazonul familiei. Pe de altă parte, Goriot îl priveste ca pe un fiu pe Eugen, cei doi devenind foarte buni prieteni.
În ceea ce priveste situatia materială a domnului Goriot la început, acesta era respectat de toată lumea din pensiune. Ocupa cel mai luxos apartament de la etajul întâi al pensiunii. Avea propriul frizer care venea regulat pentru a-l aranja. Umbla numai cu cămăsi albe. Tot timpul era aranjat. Chiar doamna Vauquer s-a gândit la un moment dat să filtreze cu el, să i se bage pe sub piele, tocmai pentru banii lui. Cu timpul, nemaiavând bani, a ajuns să stea în cea mai deplorabilă cameră, la etajul al treilea. Tocmai din această cauză la început i se spunea domnul Goriot, iar mai târziu când nu mai avea bani, i se spunea mos Goriot. Nu a mai fost respectat, era bătaia de joc a tuturor.
Oricui i se poate întâmpla ce i s-a întâmplat domnului Goriot. Mos Goriot este un roman emotionant, trist, melancolic ce degajă multă tristete si amărăciune în sufletul lectorului.

Familia ideală

După părerea mea, familia perfectă nu există. În toate relatiile există tensiuni si conflicte, orgolii si frustrări, greutăti si neîntelegeri, răbufniri, stres. Toate acestea au loc între soti sau între parinti si copii.
În familia ideală, comunicarea este solutia tuturor problemelor. Părintii nu tipă niciodată, totul se rezolvă cu calm, nu există certuri, iar părintii sunt foarte concilianti. Familia perfectă este stabilă, bazată mai ales pe iubire si pe încredere. Este o familie în care domină sinceritatea si în care nu este loc de minciună. Părintii si copiii sunt foarte buni prieteni. Între acestia se stabilesc relatii de colaborare, de socializare si de încredere reciprocă. Membrii unei familii ideale nu au niciun fel de viciu. Părintii sunt un exemplu pentru copii. Părintii perfecti nu vorbesc niciodată urât în fata copiilor. Acestia trebuie să dea dovadă de un comportament excelent si demn de urmat. Trebuie să-si ajute copiii indiferent de problema pe care o au. Trebuie să actioneze cumpănit, si mai ales să nu recurgă la bătaie. Totodată copiii (mă refer la toti copiii, nu neapărat la cei dintr-o familie ideală) au câteva angajamente. Acestia trebuie să le datoreze respect părintilor, să se comporte civilizat cu ei, să aibă un limbaj adecvat, deoarece părintilor le datorează multe lucruri, cel mai important fiind faptul că i-au adus pe lume. Trebuie să nu le ascundă nimic părintilor indiferent cât de gravă ar fi problema. Si mai ales trebuie să-si asume vina pentru unele fapte necugetate, întrucât o greseală recunoscută este pe jumătate iertată.
Putem să ne gândim la familia ideală ca la un puzzle din care nu lipseste nicio piesă

Pastel de toamna


Pentru mine toamna inseamna poezie si culoare.
Privind un tablou care pana acum nu-mi inspira nimic incep sa inteleg tristetea si durerea pe care natura o traieste odata cu venirea toamnei.
Copacii zgribuliti de frig si goliti de vantul tomnatic par niste fiinte parasite de caldura verii.
Frunzele ce colinda nestingherite in adierea vantului, traiesc o adevarata aventura de cand invie pe crengile pomilor si sfarsesc pe tesatura ruginie a pamantului. Isi incep viata desfacandu-se inverzind si cresc sub mangaierea blanda a soarelui. Dar intr-o zi razele de calduraa palesc, zilele devin racoroase iar puterile lor slabesc. Parca le cuprinde o boala, se ingalbenesc, le e rau si intr-un final mor, cazand in mormantul maroniu al naturii.
O singura nota de speranta mai exista in acest peisaj; urmand cararea plina cu covoare galbene si rosii intri intr-o poenita unde culoarea verde-zmarald domina, copacii se lupta din rasputeri pentru a tine piept toamnei si a salva natura de asprimea ei. Speranta va muri ultima in visul lor.
Apusul incepe sa-si faca prezenta. Valuri rosii, intr-un fel mai calduroase desi era mai racoare, umplu pamantul cu sange lasand sa se vada doar mormantul cenusiu al frunzelor.
Un fluture multicolor se desprinse, isi ia zborul, se invarteste de cateva ori si cade pe pamantul insangerat.
Ce drama traieste natura sub apriga, dar colorata toamna!

Tara mea


Intr-o seara friguroasa de iarna, neavand ce face, am luat albumul de fotografii al familiei si m-am adancit in amintirile pe care mi le trezea fiecare poza in parte.
Mi-au venit in minte locurile frumoase prin care am trecut in fiecare vacanta si parca simteam mireasma de racoare curata a muntilor, care imi patrundea in suflet,umplandu-ma de fericire. Muntii nostrii semeti si frumosi,care poarta falnici mantia de codru verde, cu fruntile acoperite de nori si nameti, uneori pana la mijlocul verii, ne primesc voiosi in imparatia lor. Imbiindu-ne cu susurul apelor repezi si reci, se uita mareti la noi prin ochii speriati ai caprioarelor, cerbilor si a altor vietati care isi gasesc pacea si linistea printre stancile brazdate de ani si de vitregiile vremurilor.
Apoi, puterea gandului m-a purtat prin campiile arse de soare, unde se leganau incetisor lanurile de grau auriu, oceanul de verdeata al porumbului si cele mai frumoase flori, fiice ale soarelui, care nu obosesc niciodata privindu-l.
Aceste tinuturi bogate sunt marginite de murmurul batranului fluviu Dunarea, care in lungul lui drum, dupa ce a vazut frumusetile multor tari, a ajuns in cel mai fermecator loc, unde s-a gandit sa-si construiasca o poarta de verdeata si vietati din cele mai variate.
Cu gura lui de stuf, trestie si salcii pletoase, fluviul saruta dulce marea cea mare si nemarginita. Cu mantia ei albastra si vuiet de valuri, aceasta saluta maretul fluviu si ii ureaza: "Bun venit!"
Gandurile mele s-au ascuns la loc, in cutia cu amintiri, iar eu, revenind la realitate, mi-am dat seama ca peste toate frumusetile a venit iarna. Plapuma groasa de zapada acopera rodnicile campii, pasarile si animalele s-au retras in cuiburi si adaposturi calduroase, iar falnicii munti se bucura de rasetele fericite ale copiilor, care se joaca pe partiile lor, zburdand prin zapada ce-i acopera.
Ce frumoasa este tara mea! Este o bucatica de rai pe care au aparat-o stramosii nostri si ne-au lasat-o mostenire. Fiind cel mai pretios dar pe care il vom darui copiilor nostri, o vom apara si ingriji pentru ca frumusetea ei sa fie vesnica.

Primavara


Zapada alba de pe-ntinsul tarii s-a dus cu greu dar campia scoate aburi, pe umedul pamant. Soarele incalzeste pamantul cel dezghetat, paraiele curg repede soptiinmd al primaverii dor.
Iarba verde se zareste pe campia –intinsa si deasupra ei un fluture colorat ce prin vazduh se alinta.
Incet se lasa noaptea dulce a primaverii, linistita racoroasa .
Iar luceafarul ceresc zambeste la broastele ce oracaiesc in cor.

Seara


Linistea infasoara satul, nimic nu se misca, frunzele galbene, uscate cad pe pamantul rece.
Pe dupa case sta soarele ascuns.
Cerul este violet, iar geamul somnoros chiuie in bataia vantului.
Prezenta mea se pierde printer miile de stele licaritoare.
Iar luna ca o roza de argint trece printer putini nori singuratici, plumburii.

Scrisoarea


Pe dulapul plin de praf, sta s-acum o scrisoare de mult uitata. Cand o vad ma trec fiorii, si nu stiu cum, un gand ma ispiteste, s-o citesc sa n-o citesc?
O fi doar o poveste sau o veriga rupta din lantul unor vietii atat de scumpe noua?
Trecutul ma infasoara intr-o panza de matase. S-o sfasii si raspunsul sa-l aflu sau s-o las sa ma acopere de intrebari fara raspunsuri?
N-o s-o las! Inima in dinti mi-o iau, plicul alb desfac, cu grija iau foaia galbena de atata timp s-o citesc cu mare atentie.
Raspunsul nu l-am aflat, dar cand ma gandesc la toate nedumeririle mele ma mir ca de-o poveste.

Automne

L`automne. Mes grands-parents s`apportent de cueillir la vigne, aussi les arbres fruitiers. Dans son verger nous trouvons les pruniers, les poiriers, les pommiers avec un parfum distingue. Les grappes de raisins sont accrochées dans la vigne.
Et automne est plus beau que l`autre.

Valentine’s day în Anul Caragiale

Mai ştie cineva în România că pe 16 februarie, până în 1989, sărbătoream Ziua Feroviarilor? Mulţi dintre noi leagă astăzi mijlocul lunii februarie de altă sărbătoare, Ziua Îndrăgostiţilor.
Este foarte OK să te pregăteşti aşa cum trebuie pentru ziua de 14 februarie, cel puţin în măsura în care era înălţător să o faci înainte de Revoluţie, pentru ziua de 16 februarie. Sfântul Valentin nu are nici o semnificaţie religioasă la noi, pe 14 februarie. E doar un efect al entuziasmului cu care am importat concepte occidentale în ultimii 12 ani şi, de acceea, se cheamă „Valentine’s Day”. Ca la majoritatea lucrurilor importante din Occident, şi la Valentine’s Day n-are acces decât o parte a poporului român. Această parte a poporului se împarte, apoi, în fiecare an, pe 14 februarie, în două: îndrăgostiţi care se bucură sărbătorind romantic şi îndrăgostiţi care se bucură mai puţin, fiind departe de persoana iubită.
Până la urmă, Valentine’s Day e cea mai nevinovată felie a globalizării. Dacă vrem să ne apărăm de efectele globalizării şi să protejăm sacrificiul local, am putea da zilei de 14 februarie nenumărate semnificaţii:
1 14 februarie - Ziua ultimelor debranşări, în amintirea celei mai grele facturi de căldură a anului, cea de pe luna ianuarie;
2 14 februarie - Ziua televiziunilor, pentru că, în preajma acestei date, îşi pregătesc posturile româneşti, în fiecare an, intrarea grilelor de primăvară;
3 14 februarie - Ziua „Armagedon”, ca să dăm şi Occidentului ceva, ca semn că pe această dată a apărut ultimul episod al serialului românesc de Internet: episodul 15, despre Mitica Dragomir.
Vom vedea curând dacă îşi dă seama vreunul dintre noi că Valentine’s Day pică peste căteva zle în Anul Caragiale.

O compunere fantastica


Dupa majoratul surorii mele, foarte obosita fiind, in sfarsit am ajuns acasa. Simteam pleoapele incarcate de somn, lene si in acelasi timp multumire. Am adormit. In ochii mintii mi s-a deschis un drum ciudat. Se facea ca mergeam spre scoala cu prietenele mele Cristina si Ana, urmand drumul bine cunoscut. Ziua insorita, de primavara, care era s-a transformat intr-una intunecoasa, dupa ce norii, ca niste balauri, au acoperit cerul senin. Arborii au luat diferite forme, infricosatoare. Aveau maini, picioare, ochi, tot ce le trebuie pentru a semana cu oamenii. Era ceva de nedescris, un vacarm. Priveam speriate la tot ce ne inconjoara si deodata un vant puternic ne impinge inapoi pentru a face loc unei nave stralucitoare care se pregatea sa aterizeze. Din aceasta coboara niste creaturi cu infatisari necunoscute noua. Cu puteri supranaturale, asemanatoare fortelor magnetice ne-au capturat. Am ajuns in nava lor drept ostatice. Sunetele scoase de ei, amenintarile si felul lor de a se purta m-au speriat asa de tare incat m-am trezit. Era vremea sa plec intr-adevar la scoala.