Scrisoarea
Pe dulapul plin de praf, sta s-acum o scrisoare de mult uitata. Cand o vad ma trec fiorii, si nu stiu cum, un gand ma ispiteste, s-o citesc sa n-o citesc?
O fi doar o poveste sau o veriga rupta din lantul unor vietii atat de scumpe noua?
Trecutul ma infasoara intr-o panza de matase. S-o sfasii si raspunsul sa-l aflu sau s-o las sa ma acopere de intrebari fara raspunsuri?
N-o s-o las! Inima in dinti mi-o iau, plicul alb desfac, cu grija iau foaia galbena de atata timp s-o citesc cu mare atentie.
Raspunsul nu l-am aflat, dar cand ma gandesc la toate nedumeririle mele ma mir ca de-o poveste.
Amintiri
Etichete: amintire, compunere, scrisoare
luni, 1 februarie 2010