Compuneri, portofolii, proiecte

Pastel de toamna


Pentru mine toamna inseamna poezie si culoare.
Privind un tablou care pana acum nu-mi inspira nimic incep sa inteleg tristetea si durerea pe care natura o traieste odata cu venirea toamnei.
Copacii zgribuliti de frig si goliti de vantul tomnatic par niste fiinte parasite de caldura verii.
Frunzele ce colinda nestingherite in adierea vantului, traiesc o adevarata aventura de cand invie pe crengile pomilor si sfarsesc pe tesatura ruginie a pamantului. Isi incep viata desfacandu-se inverzind si cresc sub mangaierea blanda a soarelui. Dar intr-o zi razele de calduraa palesc, zilele devin racoroase iar puterile lor slabesc. Parca le cuprinde o boala, se ingalbenesc, le e rau si intr-un final mor, cazand in mormantul maroniu al naturii.
O singura nota de speranta mai exista in acest peisaj; urmand cararea plina cu covoare galbene si rosii intri intr-o poenita unde culoarea verde-zmarald domina, copacii se lupta din rasputeri pentru a tine piept toamnei si a salva natura de asprimea ei. Speranta va muri ultima in visul lor.
Apusul incepe sa-si faca prezenta. Valuri rosii, intr-un fel mai calduroase desi era mai racoare, umplu pamantul cu sange lasand sa se vada doar mormantul cenusiu al frunzelor.
Un fluture multicolor se desprinse, isi ia zborul, se invarteste de cateva ori si cade pe pamantul insangerat.
Ce drama traieste natura sub apriga, dar colorata toamna!