Sfarsit de toamna
Un sfarşit de toamna catranita poposi peste meleagurile noastre. Dupa ce dezbraca crângurile, îngropa in lapoviţa frunzele si alunga oamenii in casuţele lor cu o ploaie deasa şi rece. Din cand in cand plânsetul cerului încetineşte, iar printre norii care încep să se destrame mijeste lumina si mângaie pamântul rănit. Vântul îşi face şi el apariţia sufland din ce în ce mai tare, temperatura fiind în continuă scădere.
Toamna plângareaţă încearcă zadarnic să reînvie verdele câmpiilor, norii plumburii acoperind zi de zi cerul, iar picurii cei transparenţi de ploaie cânta melodios la geamurile caselor romante placute.
Dimineţile de toamna dezmierda ţinuturile amorţite sub dantela argintie a brumei si frunzele pomilor in leganari domoale.
Pasarile calatoare zboară spre ţarile calde prin vazduhul întunecat, iar unduirea vântului racoros le învaluie cu aripile sale, îndemnându-le ca anul urmator sa revină de unde au plecat. Liniştea toamnei este tulburata de zgomotul galagioaselor ciori.
În paduri animalele îşi pregatesc culcuşurile si vizuinele pentru a întâmpina primul val de bruma argintie aşa cum trebuie. Pe câmpurile întinse stăpâni au rămas ciulinii si frumosii scaieţi.
În zilele mohorâte de toamna negurile se târăsc leneşe pe firul văilor şi învaluie satul într-o amorţeala totală.
Pe deasupra pădurii se aduna din ce în ce mai des nori groşi şi negri rostogoliţi în suluri care înghit lumina soarelui.
Sfarsit de toamna
Etichete: compunere, peisaj, romana, toamna
marți, 26 ianuarie 2010