Bunica Ana
Locuiesc chiar in mijlocul orasului galagios si fara liniste. De aceea caut pacea de care am nevoie mai ales dupa scoala cea obositoare. In fiecare vacanta merg la bunici, la tara in localitatea ………..
Acolo ma asteapta scumpa mea bunica, Ana, o fiinta draga mie, speciala. De departe ii vad aura parului, ochii mari si blanzi, fata prelunga. Mainile ei ma mangaie cand ma intampina in pragul casei.
In apropierea casutei, se intinde o padure, prin care merg cu bunica la cules defructe de padure. Ea are grija sa nu ma pierd. Mereu ma striga "Maria! Maria!" si-mi spune ca numele meu ii aminteste de mama ei, pe care a pierdut-o prea devreme si care era vesela ca si mine.
Bunica imi este foarte apropiata si eu ii povestesc de prieteni, scoala si familie, iar ea ma asculta cu atentie, oferindu-mi sfaturi. De-abia astept sa o vad iar in vacanta ce urmeaza.
Bunica Ana
Etichete: bunica, compunere, portret, romana
marți, 26 ianuarie 2010