Campia arzatoare
E o zi torida de vara. Soarele arzator trimite raze de foc spre pamantul incins. Cerul este de un albastru ca de basm, iar norii au disparut. Doar vantul pare sa mai fie o mangaiere in aceste flacari.
Campia respire greu, prin scoarta crapata si uscata. Lanul auriu a incremenit in asteptarea unei binecuvantari, unui strop de apa care sa ii aline spicele de la durerea provocata de seceta… Parca si micile vietuitoare au amutit, ascunse prin umbrele intunecoase ale adaposturilor racoroase.Doar furnicile umbla pe jos bezmetice si fara oprire in cautarea hranei, pentru a se intoarce in racoarea musuroiului.
Doar in departare se mai vad niste copii intr-o caruta, insetati care se pregatesc sa se duca la scaldat in singurul parau care este ca un colt de paradis in acest iar in flacari. E o dupamiaza de vara, in care clipele in acest loc in flacari se scurg parca incetinite, facand agonia mai prelungita.
Campia arzatoare
Etichete: campie, compunere, peisaj, romana, vara
marți, 26 ianuarie 2010