La munte
Nu am mai facut de mult timp o excursie la munte,asa ca m-am decis sa o incep chiar acum. Aici totul pare mirific si lipsit de artificiu, iar palpitatiile naturii devin palpitatiie inimii omenesti. Frumusetea acestui taram de basm nu poate face altceva decat sa impresioneze, dar in acelasi timp sa iti aduca pace sufleteasca prin armonia lui.
Din valurile culmilor muntoase se ridica ici-colo, petice calcaroase care bruscheaza privirea prin verticalitatea peretilor lor. Spinarea stancoasa a muntelui se infinge ca o cheara in pamantul care duce spre padurea deasa de brazi batrani si falnici. Din paduri se aud zgomotelor animalelor care au iesit la prada dupa mancare si cantecul melodios al pasarilor.
Peste tot bate acum soarele bland al diminetii in explozii de petice aurii, izgonind orice urma de umbra intunecoasa. In apropiere paste o turma de oi pascuta de un ciobanas. Ii aud si acum sunetul cantecului, insa departarea pune stapanire pe tot.
Soarele mangaie locurile,cerul fiind de un albastru curat, iar lumina intrandu-mi in suflet. E superb aici, ma simt ca o evadata din lumea zgomotoasa a orasului,care a venit sa traiasca un vis de armonie si magie aici la capatul lumii.
La munte
Etichete: compunere, excursie, munte, natura, romana
marți, 26 ianuarie 2010