Premiul intai


Premiul intai

Imi amintesc cu bucurie fiecare moment frumos trait vreodata. Dintre mii si mii de trairi cae mai emotionanta a fost momentul cand am luat in clasa a-V-a premiul intai. Nu speram la acest premiu deoarece mi-a fost destul de greu sa ma acomodez cu toti profesorii, dar cu multa munca am reusit.
Dupa un an plin de peripetii in care am trait tot felul de sentimente: fericire cand luam note bune si totul iesea bine, dar si tristete cand notele erau mai mici, in sfarsit a venit ziua mult asteptata. Aceasta clipa imi va rasplati toate sacrificiile facute pentru a avea note bune.
Era o zi placuta de vara, natura si soarele arzator imi zambeau... eram atat de fericit. Caldura si mirosul imbietor al florilor ma linisteau si ma faceau sa uit de emotii. Asteptam in fata podiumului nerabdator. O multime de alti elevi asteptau si ei, dar fara emotii... ce bine de ei!
Dupa o lunga asteptare aud: ,,Clasa a-V-a’’... deci a venit randul meu... nu stiam ce sa fac, emotiile ma copleseau, nu puteam sa ma misc. Doamna directoare imi striga numele..., il striga inca o data. Cineva ma impinge de la spate si am urcat tremurand pe podium. Eram atat de entuziasmat! Mi s-a inmanat diploma... eram deja in extaz, pe cele mai inalte culmi al bucuriei.
Cand am coborat toata lumea ma aplauda, iar eu m-am linistit, dar inima imi batea cu putere.
Ce moment plin de emotii!