Frunza


Frunza


Dupa zilele lipsite de caldura, soarele rasari intr-o dimineata. Frunza se bucura pt un moment, dar tristetea o cuprinse iar cand observa ca soarele numai are stralucirea de altadata.
Toamna venise. Zilele erau mai racoroase; noptile mai reci iar cerul arareori albastru. Vantul tomnatic batea cu putere. Apusurile erau rosii si parca umpleau pamantul cu sange. Puterile frunzei slabeau sub vantul ce sufla nebuneste si o clatina in toate partile.
Frunza palea, culoarea ei verde se ingalbenea; celelalte frunze din acelasi copac erau deja galbene. Ii era frica de ce o sa se intample.
Incepusera sa cada. Zi si noapte frunzele erau smulse de vant su duse pe pamant unde se ingramadeau una peste cealalta intr-o tesatura multicolora.
Intr-o zi se uita in pom; nu se mai zari nici o frunza... ramasese ultima. Un zgomot puternic o sperie. Se uita in sus, nouri negri impanzeau vazduhul, cu sageti luminoase. Ziua parca devenise noapte. Un fulger facu lumina si atunci bucati de gheata au inceput a cade din cer. Un bulgare o lovi si se lasa desprinsa si dusa de vant….
A fost ultima ei calatorie... pana la anul cand va renaste, mai tanara, mai frageda, mai plina de viata.