Furtuna


Furtuna

Soarele rasare, incepe o noua zi de vara.
Vantul era linistit, discul soarelui era ca o fata zambitoare. Verdele campului presarat cu rosul macilor umple peisajul de culoare.
Un sunet puternic sperie intreaga natura: nori negri impanzesc cerul. Ziua aceasta devine noapte; intunericul a acoperit totul. Uriasele picaturi de apa cad necontenit pe pamant. Alte picaturi se transforma gheata si lovesc cu cruzime natura.
Vantul nu mai geme, ci urla. E sunetul pe care nimeni nu vrea sa-l auda, iar cei care l-au auzit nu-l vor uita niciodata. Totul este cuprins de ape; un ocean s-a asternut pe intreg pamantul. Albastrul apei si negrul cerului au pus stapanire pe natura speriata.
Deodata, o raza a sperantei strabate cerul. Ploaia inceteaza; norii se departeaza; culorile vii stapanesc iar peisajul.
Greul a trecut, iar in departare mirificul curcubeu isi face aparitia.