Compuneri, portofolii, proiecte

Legenda pietrelor „Babele”

Erau odată, demult, mai demult de o mie de ani, două bătrâne care se numeau Elisabeta şi Eleonora. Ele s-au născut şi şi-au petrecut viaţa în munţii Bucegi, unde nimeni nu locuia în vremea aceea. Se spune că erau surori. Erau foarte misterioase şi, de aceea, nimeni nu trecea să le vadă. Puţini oameni aveau curajul să le viziteze şi asta doar atunci când aveau mare nevoie de ajutorul lor – se zice că erau cele mai deştepte femei de pe vremea aceeaşi ştiau să trateze tot felul de boli. Chiar dacă erau singuratice, aveau un suflet enorm.
Într-o zi, pe când ele erau foarte bucuroase deoarece descoperiseră un nou leac pentru a trata bolile, duşmanca lor, Sophie, a chemat pe cea mai bună vrăjitoare din Franţa, pe nume Claire.
Claire era crudă, şmecheră,şi se înţelegea bine cu duşmanca celor două băbuţe. Se spunea că era sora ei vitregă. Unii ziceau că şi aceasta avea puteri foarte mari şi putea să facă tot ce dorea: putea să micşoreze Italia sau că noaptea se putea transforma în vampir. De asemenea, putea aduce oricând ploi şi furtuni.
Sophie nu le suporta pe cele două surori deoarece nu îşi putea controla ciuda. Nu suporta ca cineva să fie mai deştept ca ea. Nu se temea de ele. Era însă foarte invidioasă şi în stare de orice josnicie. A făcut multe lucruri rele ca să le distrugă, dar nu a reuşit. Aşa că a apelat la vrăjitoarea Claire.
Aceasta, ca să-şi ajute sora, a urcat în Munţii Bucegi. Au ajuns împreună la cele două băbuţe, prefăcându-se bolnave şi cerşind ajutor. Elisabeta şi Eleonora au sărit imediat să le ajute, oferindu-le licoarea abia preparată. Claire a luat sticluţa cu licoarea ei şi a picurat în ea câteva firicele dintr-un praf –fără ca cele două surori să observe. Apoi, prefăcându-se neîncrezătoare, le-a spus celor două băbuţe să bea şi ele câte o sorbitură ca să se asigure că licoarea este bună şi că nu va păţi nimic. Băbuţele, neştiind ce le aşteaptă, au făcut întocmai. În momentul acela, s-au transformat amândouă în stânci.
Sophie şi Claire râdeau în hohote de victoria obţinută. Au dat apoi foc casei ca să nu mai rămână nici urmă din ea…
De-a lungul vremii, stâncile au rămas acolo şi au primit numele de „Babele”. Datorită acţiunii vântului şi precipitaţiilor, stâncile au căpătat forme tot mai ciudate, dar tot mai seamănă cu nişte babe – Elisabeta şi Eleonora. În acel loc au fost şi mai sunt şi astăzi…