Compuneri, portofolii, proiecte

Dacă aş fi un fulg de nea…


Într-o zi din cerul lipsit de soare încep să coboare steluţe mici de zăpadă, apoi mai mari, formând un covor pufos. Seamănă cu steluţele dar sunt fulgi! Plutesc alene spre pământ. Un fulg s- aşezat pe un brad cu cetina verde. Fulgul se numea Pufulete.
Bradul l-a întrebat:
- De ce te-ai aşezat pe umerii mei, fulg de nea_
- Mă numesc Pufulete şi îţi cer voie să mă odihnesc aici şi să privesc omătul care îmbracă pomii casele, pământul transformând această lume într-o întindere albă, vrăjită. Totul pare de zahăr.
Vântul zburdalnic trece prin apropiere şi Pufulete cade pe plapuma de omăt moale care face ca totul să pară mai fin şi mai gingaş.