Dacă aş fi un fulg de nea


Dacă aş fi un fulg de nea…

A sosit iarna. Odată cu ea au căzut şi primii fulgi de nea.
Privesc pe fereastră fulgii jucăuşi. Ei sunt ca nişte cristale argintii. Deschid fereastra şi întind mâna. Un fulg pufos şi moale se aşează în palma mea. Mă întreabă:
- Vrei să fim prieteni?
- Bineînţeles! Răspund eu. Şi ca într-un basm mă transform într-un fulguşor cristalin. Îmi iau prietenul de mână şi ne alăturăm celorlalţi tovarăşi de joacă.
Şi ne jucăm, ne jucăm, zi de iarnă, până-n seară…La lumina lunii părem toţi nişte globuri argintii.
- Să profităm de frigul nopţii pentru a ne juca! spune un tovarăş. Dimineaţa va răsări soarele şi poate ne vom topi…
Ne-am prins cu toţii într-un dans al fulgilor de nea. Nu mai conteneam cu chicotitul şi dănţuiala.
A fost o noapte de neuitat. Prietenii m-au numit „Zburdalnicul”.
Primele raze ale soarelui ne-au făcut nevăzuţi dar noi nu ne vom da bătuţi şi promitem că vom reveni în fiecare iarnă.