Compuneri, portofolii, proiecte

E prima zi de şcoală. Azi am păşit cu emoţie şi curiozitate în clădirea în care îmi voi petrece următorii ani de şcoală.
Mi-am amintit cu nostalgie, de parcă era ieri că acum patru ani, la fel ca şi azi , păşeam pragul altei şcoli. Eram in clasa a V-a . O lăsam în urmă pe doamna învăţătoare pe care o cunoşteam bine, o iubeam foarte mult şi începeam o nouă etapă în viaţa mea, alături de profesori necunoscuţi pentru mine. Urma să cunoaştem pretenţiile fiecăruia.
Ce repede trece timpul ! Acum, în primele zile de proaspătă liceană fac fără să vreau o analogie între ce simţeam atunci, şi ce simt acum. Constat cu un oarecare regret că m-am maturizat mult. Îmi place copilăria.
Gândul îmi zboară din nou la primele zile din viaţa mea în gimnaziu. Aveam oră de geografie. În ziua precedentă m-am pregătit foarte bine. Voiam să răspund şi să fac o impresie bună. Când a intrat in clasă domnul profesor de geografie, un om foarte impozant, şi cu un aer misterios, nici prin gând nu mi-a trecut care vor fi roadele strădaniei mele. Voiam mult să răspund, dar spre ghinionul meu, colega din faţa mea a fost convocată la lecţie. Am fost tentată să-i şoptesc, dar m-am oprit la timp amintindu-mi că domnul profesor ne-a atras atenţia asupra acestei probleme într-o oră anterioară. Însă colega mea de bancă n-a ţinut seama de acest lucru şi a şoptit.
Cuvintele rostite de ea nu s-au oprit doar la destinaţie ci au ajuns şi la urechile profesorului care, se pare, era hotărât să nu ierte nimic în ziua aceea. Spre surprinderea mea, domnul profesor era convins că eu I-am şoptit şi neaceptând nici o explicaţie din partea mea, mi-a trecut nota trei. Nu mi s-a mai întâmplat aşa ceva niciodată. Nu m-ar fi deranjat foarte tare dacă eram vinovată, dar nu acceptam să fiu pedepsită pe nedrept. În momentele acelea îl uram pe profesor. Imediat mi-am dat seama că de fapt colega mea de bancă era vinovată. Dezamăgirea era şi mai mare căci o consideram prietena mea. Era foarte dureros să-ţi pierzi încrederea în cea mai bună prietenă. Am suferit mult.
Acum, privit cu alţi ochi acel eveniment, îmi dau seama că a fost o adevărată lecţie de viaţă pentru mine. Am simţit atunci ce înseamnă să dezamăgeşti pe cineva. În toţi anii care au urmat, fosta mea prietenă nu era aceeaşi fată pentru mine ca şi până atunci.
În toţi aceşti ani, am încercat ca prin comportamentul meu, să nu pierd încrederea în oamenii pe care îi cunosc.