O intamplare magica


Gata cu iarna! Soarele incepe sa capete putere. Inca un pic si in curand va reusi sa topeasca si ultimele petice de zapada.
Timizi incep sa-si scoata capsorul firavii ghiocei.
Pe crengile copacilor au aparut niste mici umflaturi care stau sa se sparga. Parca asteapta o bagheta magica care sa fie scuturata asupra lor si la un semn totul sa se trezeasca la viata : flori diafane sa umple pomii, zumzetul albinelor, trilul pasarilor, pasii grei ai animalelor totul par sa joace intr-o hora a fericirii
-Oh, Doamne, ce frumos este afara !
-Dar ce te incanta cel mai mult, copile ?
-Zilele luminoase si lungi.
-Dar mirosul florilor?
-Culorile lor, parfumul albastrelelor si al zambilelor, puritatea ghioceilor. Mi-ar placea sa le strang pe toate intr-un buchet si sa i le ofer mamei in semn de recunostinta pentru toata dragostea cu care ma inconjoara.
-Si ce ti-ai mai dori copile drag ?
-As vrea ca toti sa guste din frumusetea acestui inceput, sa fie mai buni ,mai ingaduitori, mai fericiti.
-Si cum iti inchipui tu primavara ?
-Ca fiind cea mai tanara dintre fiicele batranului an, cu un par lung si negru impodobit de o coroana din flori de mar, cu o rochie alba pe care sunt prinse branduse aurii si magice viorele.
-Si ce dorinta ai vrea sa-ti implineasca ?
-Sa aduca inapoi cantecul pasarilor, caldura soarelui.
-Gata copile ai castigat !
-In fata ta primavara mareata isi face aparitia. Puritatea gandului tau si dorinta nemasurata au invins.