Compuneri, portofolii, proiecte

Victoria

Mereu mi se spune ca veselia mea este molipsitoare. Insa nu asa s-a intamplat atunci. Acum un an o noua colega s-a transferat de la o alta scoala. Era mai tot timpul singura si tacuta. Multi au incercat sa se apropie de ea, dar parca un zid gros ii impiedica. Aceasta situatie m-a facut atat curioasa cat si intrigata. Am decis: vreau sa o ajut.
Usor de zis, greu de facut. Am inceput sa merg cu ea in drum spre casa, desi ocoleam destul, insa nu aveam de gand sa ma dau batuta. Incet, incet am inceput sa vorbim despre multe lucruri. Am devent prietene. Insa de restul clasei tot nu avea de gand sa se apropie. Problema ei era ca nu avea incredere in sine, credea ca o sa fie batjocorita si tradata, lucru prin care mai trecuse anterior. Am discutat serios cu ea. M-a ajutat si faptul ca avea o surioara mai mica si am pus-o sa se gnadeasca ce ar face daca surioara ei s-ar purta precum ea.
Nu eram sigura daca am reusit sa o ajut, sa o fac sa se gandeasca. Dar am avut o surpriza: ziua urmatoare a venit cu zambetu pe buze la scoala, era parca o noua persoana. Invinsese in lupta ei contra propiei persoane. Era victoria unei bune prietene asupra propiilor temeri, o intamplare deosebita.