Compuneri, portofolii, proiecte

Dan, capitan de plai

Poemul incepe cu prezentarea batranului Dan traind in mijlocul naturii, intr-o pestera din munti si visand cu tristete la anii gloriosi ai tineretii, cand veghea la hotarul tarii, vanturand ostirile dusmane. Intr-o zi, el aude graind doi vechi stejari despre navalirea tatarilor, care treceau tara prin foc si sabie. Nevenindu-i sa creada ce aude, el vede prezenta amenintatoare a vulturilor si a uliilor, pasarile mandre de prada, care vestesc apropierea mortii. Atunci, luandu-si palosul, ia hotararea de a porni la lupta, simtindu-si inima tresarind la chemarea patriei.
Pasii il poarta mai intai la casa lui Ursan, vechiul sau tovaras de arme, care isi creste hergheliile in mijlocul campiei. Luandu-si ramas bun de la fiica sa, Fulga, care a vrut sa-l insoteasca in lupta, Ursan pleaca fara se ezite, luandu-si grozavul buzdugan. Ei se grabesc spre locurile cotropite de dusmani, aruncandu-se in lupta si facand minuni de vitejie. Ursan este ranit, dar Dan nu-l paraseste in aceste clipe grele si-l apara cu palosul sau naprasnic. Fulga apare si isi rapeste parintele in timp ce sosesc si arcasii din Orhei, care ii pun pe dusmani pe fuga.
Ghirai, infrant, trece Nistrul si-l ia prizonier pe Dan. Dupa trei zile de disperare pentru rusinoasa infrangere, hanul tatar urzeste planuri de razbunare. Chemandu-l pe viteazul ostean in cortul sau, el ii propune sa renunte la legea stramoseasca salvandu-si viata si acoperindu-se cu daruri. Altfel, va muri de mana calaului. Batranul Dan refuza plin de demnitate, dar rugandu-l pe han sa-l lase sa mai sarute o data pamantul tarii inainte de a muri. Impresionat, Ghirai isi da consimtamantul, dezlegandu-i lanturile si dandu-i calul sau pentru a se intoarce in tara. Dupa ce a trecut Nistrul, batranul ostean mai priveste o data printre lacrimi pamantul tarii, apoi ingenuncheaza, se inchina si saruta cu smerenie glia care-l recunoaste. Revenit in cortul lui Ghirai, romanul moare, trezind admiratia dusmanului sau.