Compuneri, portofolii, proiecte

SFÂRŞIT DE IARNĂ

Azi soarele s-a arătat
Mai cald ca altă dată
Şi peste toate şi-a lăsat
Lumina lui curată.

Zăpada care s-a topit,
Se scurge-ncet la vale
Şi-n urmă, iarba s-a ivit
Zâmbind mai blând în cale.

Abia aştept să mă joc iar,
Prin luncile cu soare,
Să văd cum mugurii răsar
Şi se prefac în floare.


PRIMĂVARA

Primăvara cea zglobie
Aleargă iarăşi prin câmpie.
Iarba în urma ei răsare
Cu flori multe ca în covoare.

Aleargă primăvară, aleargă!
Şi-ndeamnă oamenii la treabă.
Tu eşti fiica anului mai mică
Şi de nimeni nu ai frică.

Tu te joci cu soarele
Şi-ncălzeşti ogoarele.
Iarna pleacă şi îţi spune
Să faci numai lucruri bune,

Să se vadă-n urma ta,
De la noi când vei pleca,
Câmp frumos şi plin de roade,
Pomii încărcaţi cu floare.


PRIMĂVARA

Vrem să plece repede
Iarna din grădină,
Primăvara veselă
Vrem acum să vină.
S-au topit zăpezile,
Caldă-i ziua, caldă,
Pârâiaşe sprintene
Prin grădină saltă.

Ne lăsăm paltoanele,
Dragă primăvară,
Şi cu toţi, de-a prinselea,
Ne jucăm pe-afară.

VINE PRIMĂVARA

Frunză verde păpuşoi
Ce frumos e-acum la noi
Căci zăpada s-a topit,
Primăvara a venit.

Peste tot e numai soare,
Şi pe câmp, numai tractoare.
Se îmbracă glia iar,
Rodul să ni-l dea în vară,

Cu grâu frumos şi aurit,
Că noi îl îngrijim de mic
Şi roade multe ne va da,
De ştim bine a-l lucra.


CONCERT DE PRIMĂVARĂ
De George Coşbuc

Chiar acum din crâng venii,
Şi c-o veste bună!
Iarăşi e concert, copii;
Merg şi eu, şi tu să vii,
Mergem împreună.

Vrei programă, lămurit?
Stai puţin să caut.
Cucul, un solist vestit,
De printr-alte ţări venit,
Va cânta din flaut.


DE PE-O „BUNĂ DIMINEAŢĂ”
Otilia Cazimir

De pe-o "bună dimineaţă"
Cu tulpină de cârcel,
A ieşit un gândăcel
Cu mustăţile de aţă.

Alţi gândaci, mărunţi şi roşii,
Care-şi poartă fiecare
Ochelarii pe spinare,
Dorm în soare, somnoroşii!

Iar pe-un fir de păpădie
Ce se-nalţă drept, din iarbă,
Suie-un cărăbuş cu barbă,
În hăinuţă aurie.

Suie mândru şi grăbit
Să vestească-n lumea mare:
- Prea cinstită adunare,
Primăvara a sosit!


VINE PLOAIA
De George Coşbuc

Vine ploaia, bine îmi pare,
În gradină am o floare,
Ploaia o va face mare,
Vine ploaia, bine îmi pare.

Vine ploaia, bine face!
Spicul plin de-acum se coace!
Spicului răcoarea-i place!
Vine ploaia, bine face!


PLOAIA

Ploaia
Pic, pic, pic!
Cine-i oare cine?
Pic, pic, pic!
Iată, ploaia vine!
Vine pe furiş,
Pe acoperiş,
Printre rămurele
Şi pe floricele,
Ba o simt şi eu,
Pe năsucul meu.

Plici, plici, plici!
Ploaia s-a-nteţit!
Plici, plici, plici!
Nu e de glumit!
Vine mânioasă!
Mă goneşte-n casă!


MÂŢIŞORII
De Otilia Cazimir

A ieşit răchita-n drum.
Ce-o mai fi şi asta oare,
Că-i din cap până-n picioare
Numai motocei de scrum ?...

Cu mlădiţele plecate,
Stă pe loc şi se socoate:
S-ar întoarce, nu mai poate,
S-ar ascunde,
N-are unde!

I-e ruşine de copii,
Că din muguri aurii,
I-au ieşit în loc de flori...
Mâţişori!


MARTIE

Martie, martie, mărţişor,
Ai dat drumul la izvor
Risipind şi nori, şi ceaţă.

Tu trezeşti din nou la viaţă
Iarba, gâze, flori, albine,
Eu de aceea ţin la tine.


PRIMUL SEMN DE PRIMĂVARĂ

Pe sub gard, din iarba grasă,
Roiuri mari de gâze mici
Ies plăpânde şi sfioase
În cămaşă de mătase,
Înflorată cu arnici.

Trec din zori şi până-n seară,
Hotărâte călătoare,
Pe poteci cu umbră rară,
Semne mici de primăvară
Către primul semn de soare.

Pân’ ajung la ţinta lor,
Niciodată nu se-opresc.
Lung e drumul către zbor,
Lung. Şi nu-i deloc uşor
Până aripile cresc.


PRIMĂVARA

Iarna ş-a topit cojocul
Sus în deal, jos în vâlcele,
Ghiocei şi albăstrele
Vin să-mpodobească locul.

Şi-au pornit din zori urcuşul
Păsări gureşe, gingaşe,
Râde-n geamuri corcoduşul,
Parcă-i un copil în faşe.

Ziua-n haină aurie
Intră-n casa noastră oaspăt,
Geamul l-am deschis să vie
Aer miresmat şi proaspăt.


PRIMĂVARA

Hai în câmp, hai să-ţi arăt
Pete albe de omăt
Cum se uită îndărăt.
Hai, că mai avem un pas,
Să vedem ce-a mai rămas.
Unde ne jucam prin frig,
Nu mai e din frig nimic!
C-a venit din sud, din soare,
Primăvara-n sărbătoare,
De flori dulci şi de culoare.

Şi-au venit din sud zburând,
Păsări stoluri, rând pe rând,
Cu dor mare de pământ.
Din pământ răsar curate
Toate cele semănate.

Hai în câmp, unde sunt toate!
Hai să învăţăm pe-afară
De la buna primăvară
Hărnicia, bunăoară!


PRIMĂVARA

Prin pădure şi prin ploaie,
Ca o şcolăriţă vine
Sora soarelui bălaie,
Fără sănii şi patine.

Degetele-i sunt de floare,
Ochii, dintr-o iarbă crudă.
Are-n plete, mi se pare,
Rândunici cu pană udă.

Şi tot cântă, şi tot strigă
Ba un mugur şi-o albină,
Ba pădurea de ferigă,
Ba din ceruri luna plină,
Până când în codrul mare
Va începe sărbătoare.


PENTRU TINE PRIMĂVARĂ
De O. Cazimir

Şiruri negre de cocoare,
Ploi călduţe şi uşoare,
Fir de ghiocel plăpând,
Cântec îngânat în gând,
Sărbătoare…

Zumzet viu prin zarzări.
Oare cântă florile la soare?
Că pe crengi de floare pline,
Nu ştii, flori sunt sau albine?
Pentru cine?

Pentru tine primăvară,
Care-aduci belşug în ţară,
Care vii peste câmpii
Cu bănuţi de păpădii
Şi cu cântec de copii!


IMN SOARELUI

Mărire ţie soare!
Tu spulberi şi topeşti
Zăpezile şi câmpul
Din nou îl înverzeşti.

Şi chemi voios copiii
Să vină în zăvoi,
Să-ntâmpine cocorii
Care se-ntorc-napoi!


PRIMĂVARA
De V. Alecsandri

A trecut iarna geroasa,
Câmpul iată-l înverzit.
Rândunica cea voioasă
La noi, iarăşi a venit.

Dintr-o creangă-ntr-alta zboară
Sturzul galben, aurit.
Salutare, primăvară!
Timp frumos, bine-ai venit!

Turturelele se-ngână,
Mii de fluturi vezi zburând,
Şi pe harnica albină,
Din flori, miere adunând.

Cântă cucu-n dumbrăvioară
Pe copacul înflorit!
Salutare, primăvară!
Timp frumos, bine-ai venit!


PRIMĂVARA

Strigă cucul de pe coastă
Mierlei sure din zăvoi:
- Soro dragă, primăvara
Vine iarăşi pe la noi!
De sub albe învelişuri,
Ghioceii capu-şi scot.
Melcii leneşi către soare
Întind coarnele de-un cot.

Iar la noi în curte, cloşca
Ceartă albii puişori
Ca să nu se mai atingă
De seminţele de flori.

Pe când, sus, pe gard, cocoşul
Zornăind din pinteni tari,
Strigă de răsună satul:
- Cucurigu, boieri mari!

CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ
De Şt.O. Iosif

Înfloresc grădinile,
Ceru-i ca oglinda,
Prin livezi albinele
Şi-au pornit colinda.

Cântă ciocârliile
Imn de veselie,
Fluturii cu miile
Joacă pe câmpie.

Joacă fete şi băieţi
Hora-n bătătură.
Ah, de ce n-am zece vieţi
Să te cânt natură!


DIMINEAŢA

Se desfac din muguri crânguri,
Vrăbii trec pe două ploi,
Aureşte pasu-n iarbă,
Vine soarele şuvoi,
Lacuri izvorând lumină,
Ţes miresme de răcoare,
Cântă seva-n rădăcină.

Şi e MAI de-atâta soare!
Zboară fluturii-n privire,
De culoare dau de ştire.
Florile acum cresc încet,
Blând cuvântă a răcoare
Cu o voce de poet.


PRIMĂVARA

Primăvara când se lasă,
Se întorc berzele-acasă.
Florile-i aştern în cale
Dulci miresme de petale
Şi s-aprind luminile
În toate grădinile.


PRIMĂVARA

Sus, pe creangă, în livadă,
Florile-au ieşit grămadă
Şi în apa de lumină,
Ce cuprinde ceru-n zori,
Cu sfială faţă-şi spală
Aşteptând admiratori.

Căci, în fiecare floare
De-acum cântă
Şi se-avântă
Pe cărările-mplinirii,
Dulcea sevă roditoare.

PRIMĂVARA
De V. Carianopol

Iarna a plecat departe
După ce ne-a viscolit.
Fluturele, rândunica,
Iar pe plaiuri ne-au sosit.

Pomii de-abia aşteaptă
Să-nflorească, un popas,
Soarele-a pornit pe câmpuri
Să dea primăverii glas.


Barza-şi face iar, pe casă,
Cuibu-n toamnă părăsit.
Mieii zburdă, codrul râde,
Tot pământu-a înverzit.

Bun venit, ca întotdeauna,
Primăvară românească!
Râurile dezgheţate
Au prins iarăşi să vorbească.


PRIMĂVARA

Într-o dimineaţă
Florile de gheaţă
Au fugit din geam
Pe când eu dormeam.

S-au scăldat în zori
Pân-au prins culori.

Primăvara nouă
Le-a-mbrăcat în rouă,
Şi-n grădina mea
Le-a poftit să stea.


CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ
De E. Dragoş

Sus pe dealuri, primăvara
Umblă şi presară flori
Şi-n văzduhul de mătase
Se zăresc vâslind cocori.

În oraş, unde se-nalţă
Şiruri lungi de blocuri noi,
Rândunica cea voioasă
Se întoarce înapoi.

Primăvară, primăvară,
Roagă tu o rândunea
Ca să vină să-şi clădească
Cuib lângă fereastra mea.


PRIMĂVARA

Privighetoarea-şi ia arcuşul
Ce îl uitase într-o floare,
Un greier mic începe-urcuşul
Pe o floare-n sărbătoare.

Şi-un licurici, în grabă mare,
Ca o rachetă a pornit,
Să anunţe fiecare floare
Că primăvara a sosit.


PRIMĂVARA

Primăvara vine iar!
Mare meşter grădinar,
În livezile în şir
Şi cu suflet de zefir,
Scoate iarba din pământ.

Are fluturi pe veşmânt
Şi un sac cu ghiocei.
Vine MARTIE cu ei
Şi îi cerne picături
De lumină în păduri.

În APRILIE şi MAI,
Trece mândră în alai
De albine şi furnici,
De flori şi de rândunici.
Pomi şi arbori se trezesc
Şi de drag, ei înfloresc.


PRIMĂVARA

Când martie-n ţară a sosit
Şi toată neaua a topit,
Când ghioceii-n grădiniţă au albit
Un vânt de primăvară a pornit.

Când colţul ierbii a răsărit
Şi-o rază blândă ne-a încălzit
Atunci ştim bine că afară
E zvon de primăvară.

Când cucul cântă-n dumbrăvioară
Şi cornul este-n floare iară,
Când larmă mare e-n lăstar
E primăvară iar!


PRIMĂVARA

Sunt MARTIE, luna care
Scoate ghiocei la soare,
Toporaşi şi lăcrimioară.
Bun venit iar primăvară!

Eu, APRILIE mă numesc,
Corcoduşii înfloresc,
Umplu cerul tot de soare
Şi-n poiene scot mioare.

MAI sunt,mi se spune şi Florar!
Peri şi meri în floare-s iar,
Ca în toamnă când intraţi
Fructe bune să mâncaţi!


SOSEŞTE PRIMĂVARA

Soseşte primăvara
Cu muguri şi cu flori,
Cu şiruri lungi de berze
Şi cârduri de cocori.

Soseşte primăvara
Şi-aduce-n poala ei
Atâtea viorele
Şi-atâţia ghiocei!


PRIMĂVARA

De prin viscol şi ninsori,
Îmbrăcată numai flori,
A sosit acum iar,
Mult dorita primăvară.
Cântă cucul sus pe coastă,
Mare-i bucuria noastră!


VINE PRIMĂVARA

Pic, pic, pic,
Câte-un pic,
Streşinile plâng în soare.

Jos, sub blana de ninsoare,
Ghioceii albi şi mici
Tremură, că-s în cipici.

- Primăvară, unde eşti,
Ghioceii să-ncălzeşti?


PRIMĂVARA

Astăzi omul de zăpadă,
Are fruntea-ngândurată.
Că o rază aurie
I-a ciupit din pălărie,
Şi la câţiva paşi de el,
S-a trezit un ghiocel.


PRIMĂVARA

Primăvara a sosit
Cu alai de flori albastre
Şi cu cerul însorit,
Pe meleagurile noastre.
Hai copile, pe câmpii
Să fugim, să prindem fluturi,
Galbenelor păpădii,
Pălăria s-o scuturi.


PRIMĂVARA

Mi-aţi văzut cumva fetiţa?
E ca gărgăriţa ...
Se numeşte Primăvara
Şi e sora şi cu Vara ...

Are ghiocei în plete,
Violete pentru fete,
Narcise şi clopoţei
Pentru băieţei.


VINE PRIMAVARA

Ger, zăpadă, tot s-a dus!
Verde-i jos, senin e sus,
Primăvara vine, vine!
Peste tot frumos şi bine.
Crângu-i plin de floricele,
Vin cocori şi rândunele.

Primăvara a sosit,
Florile au înflorit
Pomii toţi au înverzit,
Lunca s-a înveselit.


E PRIMĂVARĂ IAR..

Muguraşi pe crengi răsar.
Pe margini de alei,
Râd gingaşii ghiocei.

Pe sus se joacă zeci de fluturi,
În zborul lor argintiu,
Chemând cu noi salutul
Soarelui zglobiu.


LUNA MAI

O, vino mai cu soare,
Cu verzile câmpii
Şi susur de izvoare,
Cu floricele mii.

O, cât aş vrea să văd iar
Frumoşii ghiocei,
Pe lunca împodobită,
Drăguţii mieluşei.

Să vină vremea bună
Sub cerul însorit
Şi firea să ne spună
Că totul s-a înnoit.

Să cânte păsărele
Şi-n crâng privighetori,
Şi cucul să ne îngâne
Voios de mii de ori.


JOC DE SALBE

Uite, ninge cu petale!
Pomii-s îmbrăcaţi în zale
De flori roz si de flori albe:

Primăvară, joc de salbe
Argintii şi parfumate
Prin văzduh învolburate,
Fată mică, ce-ai în palmă,
Ce ascunzi în pumnu-închis?

E cumva vreo nestemată
Sau e-o floare străvezie,
Parfumată de cais?


MERIŞORUL

În grădină, printre flori,
Am sădit un merişor.
Îl udăm, îl îngrijim,
De omizi noi îl ferim.

Pomişorul a crescut.
Cât de mândru s-a făcut!
Este mai înalt ca noi
Şi-i dă muguri, şi-i dă flori.

Şi-o să fie mai voinic
Fiindcă-l îngrijim de mic,
Iar când mare o să crească,
Mere-o să ne dăruiască.


POMIŞORUL MEU

Am sădit un pomişor
Singur în ogradă.
Toţi vecinii au venit
Lângă gard să-l vadă.

Azi am fost din nou să-l văd
Tiiiii, ce bucurie!
Pomişorul meu plăpând
Are flori? O mie!


COPĂCELUL

În grădină, la doi paşi
De balcon, e-un copăcel.
Mii şi mii de fluturaşi
S-au îngrămădit în el!

Parcă-ar fi nişte steluţe
Cu petale de zăpadă
Agăţate de crenguţe.
Ţi-e şi frică să nu cadă.

Îmbrăcat în aripioare,
Alb, în razele-i fierbinţi,
Copăcelul râde-n soare,
Fluturaşii dorm cuminţi.

- Nu sunt fluturaşi, sunt flori,
Mi-a spus mama, n-ai ghicit?
Copăcelul tău în zori
S-a trezit din somn uimit:

„Tare mult am mai dormit!”
S-a întins din crengi alene
Şi clipind din muguri-gene,
Într-o clipă a-nflorit.


FIRUL DE IARBĂ

A scos capul din zăpadă
Şi când colo ce să vadă?
Încă-i iarnă în livadă!
Iar când s-a întors în pat
S-a pornit pe strănutat.


RÂNDUNICA
De V. Carianopol

A plecat bătrâna iarnă,
Soarele acum e gata.
Cine-i pasărea cea suplă,
Zboară tocmai ca săgeata?

N-o cunoşti? E rândunica
Ce-a venit din zări albastre.
I-a fost dor de noi, copile,
Şi de plaiurile noastre.

Acum, luptă şi aleargă
Să-şi aşeze cuib… Ce vrei?
Ca să aibă unde şadă
Şi să-şi crească puii ei.

Cară raze de la soare
Şi le-aşază-ncet în el.
Iat-o-a şi-nceput să-şi facă
Sus, sub streaşină, castel.


MĂRUL
De Mălina Cajal

Parcă n-ar fi cel de ieri…
Mărul din grădina mea
Stă golaş, ca şi alţi meri,
Supărat pe iarna grea.
Însă, azi a înflorit
Auzind un ciripit.


CÂNTEC DE COPIL

Bun sosit la noi, aici,
Rândunici cu ciocuri mici!
Ne-aţi adus din depărtare
Pe-ale voastre aripioare,
Primăvara cu mult soare.

Vă e foame, nu-i aşa?
Veniţi la fereastra mea
Unde eu v-am presărat
Miez de pâine şi păsat.

Iar de vreţi să faceţi cuib
Şi loc nu-i, şi n-o să fie,
Eu, fereastra casei mele,
Ridicată peste gene,
V-o ofer cu bucurie.


GHIOCELUL

Înflorita-i ghiocel,
Tu gingaş şi mititel,
Cu petale albe mici,
Cu codiţa lungă, verde,
Ca un clopoţel cu coada lungă.

O floare de primăvară tu eşti,
O floare gingaşă şi mititică,
O floare deosebită şi alintată.
Aşa ca tine nu este alta.


GHIOCELUL

De sub omătul alb, pufos,
A ieşit un ghiocel.
Este atât de frumos,
Dar un pic cam somnoros.

El stă mândru-ntre nămeţi,
Şi primăvara o vesteşte.
Aşteptam să vină primăvara
Pe care o iubim cu toţii,
Cu flori, cu soare şi verdeaţă,
Totul să revină la viaţă.


GHIOCELUL

Sunt ghiocelul,
Mică şi plăpândă floare
Şi chem razele de soare.

Văd copiii la joacă acum,
C-a venit la noi în ţară
Prea vestita PRIMAVARĂ!


GHIOCELUL

Spre sfârşit de iarnă grea,
De sub pătura de nea,
S-a ivit un ghiocel
Aninat ca un cercel
Într-un vârf de firicel,
Ghiocelul, clopoţelul.

El a dat de veste, el,
Că dorita primăvară
A venit din nou în ţară
Cu căldură şi cu soare
Pentru fiecare floare.


GHIOCELUL

Ghiocel, ghiocel
Mic, firav şi subţirel,
Scoate capul din zăpadă
Soarele ca să te vadă.

Şi mă iartă că-ţi ating
Clopoţelul de argint.
Şi mă iartă că te rup
Mamei mele să te duc.


GHIOCELUL

Ce se vede sub zăpadă
La bunicul în ogradă?
Mulţi viteji cu fruntea albă,
De ziceam că e o salbă.

Printre fulgii albi i moi
Au încins un dans vioi
Şi s-au ridicat îndată
De-au umplut grădina toată.

Cine sunt aceşti eroi
Albi şi calzi, gingaşi şi moi?
Ghiocei să fie oare,
Cei ce strălucesc în soare?


GHIOCELUL

Alb, în platoşa-i de zale,
Un voinic îşi face cale
Cu o spadă, in zăpadă!
- Bună dimineaţa, soare!
Vezi, eu sunt voinicul Floare
Şi vestesc o primăvară
Minunată peste ţară!


GHIOCELUL
De V. Carianopol

Vestitorul primăverii
A sosit. De sub zăpadă
S-a săltat dând la o parte
Neaua căutând să vadă.

În pădure-i plin pământul,
Este alb de ghiocei.
Stau sfioşi, miraţi cu floarea,
Parcă-s nişte clopoţei.

Codru-a prins curaj şi dânsul
Văzând micul ghiocel,
A dat drumul, fără teamă,
Sevelor să urce-n el.


GHIOCELUL

Ghiocel mititel,
Alb şi frumuşel,
Ce scoţi capul din zăpadă
Primăvara să te vadă,
Soarele să te-ncălzească,
Zăpada să se topească?
Tu, aşa micuţ cum eşti,
Pe copii-i-înveseleşti.


GHIOCELUL

De sub un bulgăre-ngheţat,
Cu căciuliţă albă, de zăpadă,
Un ghiocel sfios şi speriat
Îşi scoate capu-n vânt, să vadă.

Ce minunată-i dimineaţa-n crâng
Şi ce călduţ şi bine e afară!
De ce-ar întârzia-n pământ,
Când are strai nouţ, de primăvară?


GHIOCELUL

Ridicându-se în coate
Pe omătul subţirel,
În pădure, astă noapte,
S-a ivit un ghiocel.

Bate vânt de nu ştiu unde:
- Nu te temi c-ai să îngheţi?
Ghiocelul îi răspunde:
- Nu mă tem! Sunt îndrăzneţ!


GHIOCELUL

Lângă plopul din poiană
S-a ivit un ghiocel,
Cu scufiţa pe-o sprânceană,
Mic, ca vai de el.
Ce-i cu tine? a ţipat
Bradu-ncremenit:
Tu nu vezi ce vânturi bat
Şi că-i ger cumplit?

Aruncând priviri distante
I-a răspuns pe loc:
- Eu am treburi importante,
Ce, crezi că mă joc?

Soarele, zărind căpşorul
Din zăpada sură,
Şi-a deschis radiatorul
Ca să-i dea căldură.

Gheaţa s-a topit de milă,
Vântul s-a-nmuiat,
Cânta-n albia-i de argilă
Râul dezgheţat.

Şi în juru-i vin îndată
Cete de copii.
- Vestitor al primăverii,
Te-aşteptam să vii!

Mândru înspre brad priveşte
De atunci mereu,ghiocelul.
Îi şopteşte:
- Vezi cine sunt eu?!!!


GHIOCELUL

Alb de parcă-i scris cu cretă,
Ca o rază subţirel,
Cu zăpadă pe beretă,
A ieşit un ghiocel.

Şi-n luminile poienei,
Pe sub cerul azuriu,
Se tot freacă pe la gene:
E devreme? E târziu?


AU RĂSĂRIT GHIOCEI…

Au răsărit ghiocei
Gingaşi ,delicaţi, mititei.
Se clatină-n vântul călduţ,
Primăverii îi sunt ANUNŢ !

Stratul de zăpadă-l topesc ,
Soarelui îi zâmbesc
Împânzesc pădurea,
Înveselesc natura,
Au răsărit ghiocei!

Aduc primăvara cu ei,
Albi şi plăpânzi ghiocei,
Înalţă spre cerul senin,
Căpşorul lor cristalin !

Pe cer nu mai e nici un nor,
Pădurea are un alt decor,
Spun „ Bună dimineaţa!”
Şi alungă gheaţa,
Mult iubiţii ghiocei !

Copii ai pădurii sunt ei ,
Drăguţii, firavi ghiocei
Aduc al primăverii dor,
Sensibil, delicat mărţişor!


VINE PLOAIA
(fragment)
de G. Coşbuc

Vine ploaia, bine-mi pare!
În grădină am o floare,
Ploaia o va creşte mare,
Vine ploaia, bine-mi pare!

Vine ploaia, bine face!
Spicul plin acum se coace,
Spicului răcoarea-i place,
Vine ploaia, bine face!


FLORILE ÎMI SUNT SURORI
De Mălina Cajal

Florile îmi sunt surori
Şi le sunt de ajutor:
Pentru fiecare floare,
Apa torn din stropitoare.

Roz, albastre, roşii, toate
Mă aşteaptă însetate.
După ce le răcoresc,
Frumuseţe-mi dăruiesc.


BUBURUZA ŞI GHIOCELUL

Dimineaţa, în gradină,
A ieşit un ghiocel,
Raze blânde de lumină
Soarele-ndrepta spre el.

O roşcată buburuză,
L-a privit, l-a tot privit
Şi, c-un zâmbet cald pe buze,
Lângă el a adormit.

Când să plece mai departe,
Buburuza, ce-a văzut?
Punctele, vai, de pe spate,
Câte unul, au căzut!

Nu vă fie de mirare,
Că, având doar un picior,
Ghiocelu-n grabă mare,
I-a sărit în ajutor.

Zâna Primăverii vine,
Bucuroasă, lângă ei,
“V-ajutaţi? E foarte bine!
Bravo! Bravo, dragii mei."

RÂNDUNICA

Caisul nostru a-nflorit
Şi-n ramul lui a poposit
Venind din depărtare
O rândunică ce acum
E obosită tare!

Ea a bătut din aripioare,
A început să cânte-n soare
Şi-apoi cu-n ciripit ne-a salutat
Şi-n cuibul de sub streşini a zburat.


SOSIREA RÂNDUNICII
De G. Coşbuc
Rândunica a sosit,
Primăvara vine.
Iată, mugurii-nverzesc,
Grădiniţele-nfloresc,
Tot e viu şi-ntinerit,
Căci e cald şi bine.

Ger, zăpadă, tot s-a dus.
Primăvara vine.
Răsărit-au mândre flori
Şi prin zări se văd cocori.
Verde-i jos, senin e sus,
Căci e cald şi bine.


RÂNDUNICA

Uite, uite, vezi aici
Cuibul unei rândunici?
Iar în cuib, cinci ouă mici.
Vor ieşi cinci pui voinici,
Şi-n curând vom auzi
Cip-cirip în zori de zi.


CEAPA
De Nina Cassian

Toţi copiii din cămin
La un loc s-au adunat.
De seminţe pumnu-i plin;
Azi e zi de-nsămânţat.

În pământ scobim culcuşul -
Cald seminţelor să ţină,
Până vom vedea urcuşul
Plantei noastre spre lumină.

Oana ţine-n mâna ei
Bulbi rotunzi şi mititei.
Îi sădeşte-apoi cu rândul,
Udă harnică pământul,
Până va zări cu ochii
Ceapa grea cu şapte rochii.


IEPURAŞUL DE PAŞTE

Cu sfială-n ochi şi-n paşi,
A sosit un iepuraş
Îmbrăcat în haină nouă
Şi în braţe-un coş cu ouă.

Câte unul încetişor
Le aşează binişor,
Printre firele de iarbă,
Dar încet, să nu se spargă.


IEPURAŞUL

Lungi urechi, codiţă mică,
Un năsuc, botic, mustăţi,
Ţopăie ziua întreagă
Şi e tare şugubăţ.

Are o blăniţă moale,
Şi e tare frumuşel.
O dată pe an el vine
Cu desaga după el.

Şi aduce-n tolba sa,
La copiii cuminţei,
Dulciuri multe, fructe, jocuri
Şi tot ce îşi doresc ei.

Nici de ouă el nu uită
Şi, de cum soseşte-n tindă,
Lasă câte-un ouşor,
Să ciocnească toţi de zor.

Aţi ghicit cine o fi ?
Iată, de nu veţi ghici,
Răspunsul vi-l dau pe loc:
Este iepuraşul ŢOP !


ÎN ZIUA DE PAŞTI

Toţi copiii azi se îmbracă
Cu ce au ei mai frumos
Şi părinţi lor le cântă
Învierea lui Cristos.

Şi la masă ciocnesc astăzi,
Toţi copiii cei cuminţi,
Ouă roşii şi pestriţe,
Cu iubiţii lor părinţi.

Toţi copiii azi sunt darnici,
Căci ei ştiu că lui Cristos,
Îi sunt dragi numai copiii
Cei cu sufletul milos.

Şi copiii buni la suflet,
Azi cu bucurie dau,
Cozonaci şi ouă roşii
La copiii care n-au.


LA PAŞTI
De George Topârceanu

Astăzi în sufragerie,
Dormitau pe-o farfurie,
Necăjite şi mânjite,
Zece ouă înroşite.

Un ou alb, abia ouat,
Cu mirare le-a-ntrebat:
- Ce vă este, frăţioare,
Ce vă doare?
Nu vă ninge, nu vă plouă,
Staţi gătite-n haină nouă,
Parcă, Dumnezeu mă ierte,
N-aţi fi ouă.

- Suntem fierte!
Zise-un ou rotund ăi frez
Lângă pasca cu orez.
Şi schimbându-şi brusc alura,
Toate-au început cu gura:

- Pân-la urmă tot nu scap!
- Ne găteşte de paradă.
- Ne ciocneşte cap în cap
Şi ne zvârle coaja-n stradă.

- Ce ruşine!
- Ce dezastru!
- Preferam să fiu omlet’.
- Eu, de m-ar fi dat la cloşcă,
Aş fi scos un pui albastru.
- Şi eu unul violet.

- Eu, mai bine-ar fi să tac:
Aşa galben sunt, că-mi vine
Să-mi închipui că pe mine
M-a ouat un cozonac!.