Compuneri, portofolii, proiecte

O călătorie

O călătorie este întotdeauna ceva deosebit şi de fiecare dată altfel.
Peripeţiile sunt cele cu rol de a destinde atmosfera, de a oferi o notă de minunat fiecărei acţiuni înfăptuite.
Era o zi minunată de vară în care totul decurgea conform planurilor mele. Seara, am plecat în călătorie spre necunoscut, spre o lume cu totul nouă. Parcurgeam distanţa foarte rapid, iar ceilalţi rămâneau în urma mea strigându-mă şi implorându-mă să îi aştept, dar eu treceam fără să-i ascult, fără să-mi pese de vocile care se auzeau de peste tot. După un timp am constat că, de fapt, zburam, iar ceea ce îmi pregătisem pentru călătorie uitasem acasă, dar nu-mi păsa. Priveam în jur şi totul era diferit decât de obicei, însă, la un moment dat m-am oprit fără să vreau sau să ştiu de ce. Aterizasem într-un loc foarte luminos, în care liniştea era subiectul principal, iar eu mă simţeam ca şi cum aş fi cunoscut dintotdeauna acel loc.
Deodată, în depărtări, se zărea un mic spiriduş care venea spre mine, dar el, poate din neatenţie s-a lovit de un alt spaţiu luminos ca şi al meu. Iniţial am început să râd, dar zâmbetul s-a transformat în teamă, când, după ce şi-a revenit, a poposit pe spaţiul meu şi mi-a spus :
-Bun venit, în lumea noastră !
Cu vocea aproape stinsă i-am spus :
-Spiriduşule, unde sunt şi cum se face că tu vorbeşti ?
-Scuză-mă, am uitat să rostesc vraja. Imediat s-a transformat într-un îngeraş cu totul alb, cu aripi ca de nea şi cu ochii mai strălucitori decât spaţiul pe care stăteam.
-Eşti în lumea noastră, a stelelor, iar eu sunt un înger. Vino cu mine !
Atunci am înţeles că eram în ceruri, pe o stea.
Îngeraşul a rostit o vraja magică, dar greşită, îmbrăcându-mă în vrăjitoare, motiv pentru care steaua de sub noi s-a topit pe loc. Am ţipat cât am putut de tare, dar nu reuşeam să mă aud,însă îngerul a luat o carte imensă din care a rostit vraja corectă, transformându-mă şi pe mine în înger. M-a luat de mână şi am pornit fără să ştiu unde, dar ştiu că, fiind în preajma îngerului nimic nu mai conta pentru mine, nici măcar eu.
Emoţionaţi, ne-am îmbrăţişat, iar stelele din jur au format un cerc în jurul nostru dansând şi cântând,dar noi nu vedeam şi nu auzeam nimic, contam doar noi. Ne mişcam încet, fără să depunem nici un efort, dar feeria a fost întreruptă de o voce dureroasă :
-Există şi îngeri nebuni! spunea o stea pe care o lovisem, mutând-o de la locul ei.
-Ştii,stelele cad pentru noi, aşa că nu le lua în seamă, vorbesc aşa pentru că se despart de noi.
-Da,dar eu nu sunt un înger !
-Ba da, tu eşti îngerul meu şi de aceea eşti în ceruri, să fii cu mine pentru totdeauna! spuse îngeraşul şi paradisul continuă până când miezul nopţii a sosit şi vraja trebuia să se rupă.
E cea mai minunată călătorie, iar amintirea ei este şi mai dulce !