Compuneri, portofolii, proiecte

O amintire

Pentru mine, amintirile sunt tot ce am mai de preţ şi mai frumos. De asemenea şi anotimpurile reprezintă ceva minunat, iar totul are o legatură, toate sunt concepute în armonie perfectă.
Vara reprezintă pentru mine un moment deosebit, însă din timpul verii cel mai tare ador nopţile lungi ce par a străbate calea către infinit, fiind binecuvântate de lumina blândă a clarului de lună din care par a se naşte toate visele şi speranţele oricărui suflet.
De asemenea ador foarte mult şi apusurile line în care linia orizontului pare a întinde mâna sa blândă asupra scoarţei terestre pentru a-i da puţin din magia şi feeria sa.
Apusul de soare a devenit pentru mine unul dintre cele mai importante momente ale zilei într-o clipă ce nimeni nu o poate şterge din cartea inimii mele plină cu amintiri.
Era o zi simplă şi normală în care priveam apusul de soare ce îmi dona inspiraţie ,speranţă şi o mulţime de vise şi gânduri deosebite. Deodată starea mea de amorţeală a fost întreruptă de un mic pasaj care de fapt făcea trecerea dintr-o stare în alta. Treceam din lunga agonie a amorţelii în nesfârşita stare de delir în care m-am afundat încet, încet, fără să-mi dau seama şi fără să vreau.
Privirea îmi era neclintită spre cerul albastru în care simţeam că mă scufund uşor, fără nici un efort. Ochii mi-au fost săgetaţi de mici mărgăritare, iar sufletul de un sentiment de nedescris. Atunci,am simţit cum o zână mă învăluie tandru într-o aură de smaralde făcute din rupturi de soare, care, la rândul său părea atât de trist şi dureros ca lacrima din urma unei despărţiri.
Am închis ochii pentru câteva secunde,atunci, soarele s-a oprit în loc, iar micile mărgăritare din ochii mei s-au transformat în şiroaie ce păreau a fi nesfârşite.
Parcă o pană din aripa unui înger mi-a şters şi mi-a pus capăt lacrimilor într-o clipă. Abia atunci soarele a repornit pe calea sa de nesfârşit, iar eu am făcut din apus un moment sfânt al zilei.