Jucariile uitate


Jucariile uitate


Era o seara frumoasa de iarna. In casa ardea focul, iar in strada copiii se jucau cu zapada asternuta. Obosit, am intrat in casa, am luat cina si m-am culcat gandindu-ma la ce o sa fac maine.
La un moment dat din podul casei s-a auzit un zgomot. M-am dat jos din pat si am inceput sa urc incet scarile care duceau in podul casei. Ajuns acolo, am vazut cum toate jucariile vechi cu care nu ma mai jucam au prins viata. Unele dintre ele dintre m-au recunoscut si m-au chemat sa ma joc cu ele. Am intrat intrat in lumea lor magica si nu mi-am dat seama ca se facuse dimineata.
Am plecat din pod, dar nu inainte de a le promite ca nu le voi mai uita si ma voi intoarce cat mai repede la ele.