Compuneri, portofolii, proiecte

Ingerul pazitor


“ …Dumnezeu umblă cu îngeraşii ba prin stele, ba pe deasupra norilor şi într-un târziu se opreşte. Îşi reazimă barba cea lungă în toiagul său de aur, întinde degetul arătător al mâinii drepte şi zice:
- Vedeţi ceva acolo jos?
- Da, Doamne. E pământul, răspund îngeraşii.
- Cine stă în casele acelea de pe pământ?
- Acolo stau oameni şi copii.
- Aţi răspuns bine. Acum veţi coborî cu toţii pe pământ, veţi colinda din casă-n casă
după copilaşi. Unde veţi afla vreunul, vă opriţi şi aveţi grijă de el. Aţi priceput?
- Am priceput Doamne, răspund toţi îngeraşii.
Şi după ce trec toţi pe dinaintea Lui Dumnezeu de-I sărută sfânta mână, îşi întind frumuşel aripile lor albe şi …zbâr! coboară pe pământ. Numai ei văd ce se-ntâmplă în casele oamenilor.
Se apropie de o fereastră, o şterg cu mânuţa ca să vadă în casă şi privesc, pe rand, la copilaşi. Pe îngeri nu-i vede nimeni, nimeni de pe pământ. Numai ei văd totul .
De este în casa aceea un copil care să nu asculte de părinţi, să fie rău sau certăreţ, nici un îngeraş nu intră, ci pleacă mai departe. De află la vecini un copil bun şi ascultător un îngeraş se opreşte şi intră în casă. Ceilalţi pleacă pe la alti copii.
Ei, să auziţi acum câtă grijă poartă îngeraşul de copilul bun.
Când se duce soarele la culcare, atunci şi copilul face la fel. Îngeraşul nu-l părăseşte. “ Fă-ţi rugăciunea, copile!”-îl îndeamnă el. Şi copilul îşi împreună mâinile , apoi se roagă. Peste noapte, când copilul doarme, îngerul stă cu aripile întinse la capătul patului şi veghează ca somnul lui să fie liniştit fără vise “ urâte”. Dimineaţa când răsare soarele îngeraşul îşi întinde mâna peste faţa copilului şi-i şopteşte: “ Drag copil, te scoală, te spală, fă-ţi rugăciunea şi te grăbeşte, grădiniţa te aşteaptă.” La grădiniţă, îngeraşul îl însoţeşte pe copilul cuminte , stă pe scaun lângă el şi-l ajută să înveţe lucruri bune, să-se poarte frumos cu cei din jur şoptindu-i mereu: “ Joacă-te frumos! Nu lovi pe ceilalţi copii! Aleargă mai încet, ca să nu cazi şi să te loveşti!... ”
Pe drum spre casă, când copilul întâlneşte un bătrân neputincios, îngeraşul îl îndrumă: “ Ajută-l pe bătrân să treacă strada!”. Copilul bun îl ia de mână pe bătrân şi-l trece strada.” Să fii sănătos! Să creşti mare! Să aibă Dumnezeu grijă de tine!”- îi urează bătrânul. Şi îngerul se bucură de fapta bună a copilului pe care îl păzeşte ne-ncetat.
Iată-l la marginea unei ape. Copilul se apropie de mal. “ Nu te apropia prea tare. Ai putea să cazi în apă şi să te îneci. Cât ar plânge mama după tine.” –îi şopteşte îngerul, iar copilul bun ascultă.
Ce- ar face îngerul dacă nu ar asculta copilul sfatul lui? Ar plânge şi iar ar plânge, şi-ar şterge ochii cu dosul mâinii, ,şi-ar deschide aripioarele şi ar zbura în cer la Dumnezeu spunându-i “ copilaşul meu nu ascultă ”. Dumnezeu se supără . “ Apoi nici eu n-am să-l ajut să crească mare , frumos şi sănătos. Va rămâne mic până când va deveni ascultător.”-îi răspunde dreptul Dumnezeu. Şi îngerul îşi caută alt copilaş bun pe care să-l păzească mai departe . Îngerii au grijă peste tot de copii buni. Îi însoţesc, îi sfătuiesc şi îi ocrotesc. Aşa cresc ei mari, frumoşi şi sănătoşi. Acesta este lucrul sfinţilor îngeri.
Li se poate explica copiilor fără a intra în amănunte, pe măsura puterii lor de înţelegere, că sfinţii îngeri sunt făcuţi de Dumnezeu.
Ei sunt nevăzuţi şi trăiesc în cer, pe lângă Tatăl Ceresc. Acolo în cer , îngerii învaţă numai ce e bine şi frumos. Toţi îngerii fac numai fapte bune. De aceea îi şi iubeşte Dumnezeu mult de tot. Unii dintre îngeri sunt trimişi de Dumnezeu pe pământ. Aceştia zboară din cer şi se aşează lângă copiii buni. Ei îi învaţă pe copii cum să se roage la Dumnezeu, cum să asculte de părinţi şi cum să se poarte în toate împrejurările. Peste noapte, la capătul fiecărui copil bun stă câte un îngeraş. El veghează ca acel copil să aibă un somn liniştit cu vise “curate” şi i le alungă pe cele rele, de aceea ei se şi numesc îngeri păzitori.

ÎNGERAŞUL

Înger,îngeraşul meu,
Ce mi te-a dat Dumnezeu,
Totdeauna fii cu mine
Şi mă-nvaţă să fac bine.
Eu sunt mic, tu fă-mă mare,
Eu sunt slab, tu fă-mă tare,
În tot locul mă-nsoţeşte
Şi de rele mă păzeşte.
Doamne, îngeraşii Tăi,
Fie păzitorii mei.