Compuneri, portofolii, proiecte

Vis de iarna

Privesc pe fereastră. Cade un fulg, doi, trei, ba chiar mai mulți. Chemări de dispariție mă sorb. Ies afară, merg încet... mă opresc. Privesc în sus și pe loc toți fulgii îmi dau impresia că dansează. Fulgii mă cheamă și mă îndrumă spre locurile înzăpezite. Fără teamă îi urmez plin de grandețe și seninătate.
Ajung în fața unei păduri. Brazii ninși par a fi de cristal. Dar, deodată, se dau la o parte, dezvăluindu-mi un luminiș. Acolo, zăpada așternută strălucea în lumina dimineții și îmbrăca poienița într-o lumină fantastică.
Mă las purtat de fulgii care mă duc într-un loc plin de splendoare, unde vântul plânge alte note și vijelia îi ține parte. Vreau să-i ascult, să le învăț simfonia. De acolo, vântul și vijelia îmi țin parte la drumul ce mai aveam să-l urmez. Deodată un vârtecuș ce domina albastrul și-a făcut apariția. Se-nvârte, mă-nvârt și… M-am trezit sub mirosul cozonacului care așteaptă cu nerăbdare să fie gustat.