Ganduri despre mama


MAMA

MAMA - cuvant atat de frumos, de firesc, de simplu; cuvant care imbraca in el greutatea unei iubiri infinite asemeni universului...
Rostit cu putere sau in soapta – MAMA- purtatoare de viata, frumusete si adevar, o fiinta neasemuita este zbuciumul, lumina si puritatea in care vine pe lume puiul de OM, rasplatind-o cu viata lui, cu strigatul dintai al triumfului vietii, cu treptele tulburatoare ale cresterii si implinirii sale.
MAMA - o gasesti acolo unde un copil plange, un ram se indoaie, o pasare invata sa zboare sau unde un vant mai ridica o cruce, unde un cantec mai alina o rana...
MAMA ESTE FRUMOASA! Pentru ca frumusetea ei vine din stralucirea sufletului, asemeni razelor de soare blande si calde invaluite in lumina multicolora a florilor de primavara...
MAMA ESTE PUTERNICA! Puterea ei vine din taria raului ce strabate muntii, dealurile, campiile, ce trece peste orice obstacol pentru a-si gasi implinirea in mare...
MAMA ESTE BUNA! Bunatatea sufletului ei vine din cartile de povesti cu zane care-ti indeplineau orice dorinta...
MAMA ESTE INTELEAPTA! Intelepciunea ei vine din seva aspra a istoriei lumii...
MAMA ESTE O ARTA! Ea se desprinde din culorile pastelate ale pictorilor, din partiturile calde ale muzicienilor, din paginile pline de sudoare ale scriitorilor, din rimele duioase ale poetilor si din capodoperele graitoare ale sculptorilor...
MAMA NU ARE VARSTA! Incepe dintr-un punct si se termina intr-o infinitate, incepe din nimic si se termina in eternitate...
OM SAU ZEITATE- MAMA – ramane de-a pururi temelia de la care se construieste, picatura ce-ti astampara setea, stalpul de sprijin cand te prabuseste un cutremur sau o furtuna ...MAMA – RAMANE DE-A PURURI A TA!