Furtuna


O furtuna neasteptata

Vara trecuta am fost cu parintii si cu surioara mea la mare. Noi copiii eram nerabdatori sa ajungem cat mai repede, sa ne putem scalda in voie.
Totul a fost asa cum ne asteptam: apa calda, soarele stralucitor si nisipul fin si moale.
Intr-una din zile am plecat la plaja, dar, pe neasteptate, s-a iscat o furtuna foarte puternica. Vantul a inceput sa bata cu putere, inaltand fuioare de nisip inspre cer. Marea a devenit agitata, valurile se ridicau izbind cu putere faleza. Privind in largul nesfarsit al marii, aveam impresia ca apa a devenit neagra. Cerul s-a intunecat si totul a devenit posomorat si sumbru in jur.
Ne-am adunat repede lucrurile de pe plaja si am fugit, speriati de furtuna care a sosit, spre primul adapost care ne-a iesit in cale. Am intrat intr-un magazin ticsit de oameni.
Din cand in cand, cerul era sfasiat de fulgere luminoase, care ne inspaimantau. Imediat dupa aceea, se auzeau de departe tunetele puternice si asurzitoare. Ploaia a inceput sa cada in ropote iuti, punand un val de apa intre noi si mare. Nu mai vedeam nimic in fata, decat perdeaua de apa ce se intesea tot mai tare.
Magazinul se ticsise de oameni in cautare de adapost. Unii dintre ei erau uzi leoarca, altii aveau copii mici in brate care plangeau la fiecare bubuitura a tunetelor.
Dupa aproape o ora, ca prin farmec, totul s-a linistit. De dupa un nor a rasarit timid soarele, iar pamantul a inceput sa respire aerul curat al serii.
Ne-am bucurat ca furtuna a trecut si, cum nu mai era vreme de plaja sau de baie, am plecat sa ne plimbam pe nisipul inca umed, bucurandu-ne de linistea care s-a lasat.