Compuneri, portofolii, proiecte

Rod al pamantului romanesc


Mai darnic, ca sa multumeasca firea apriga si darza a romanului, Dumnezeu i-a harazit o tara mandra si bogata, cu un pamant rodnic ca un pantec matern. Au lovit-o nemilos hunii, tatarii, seceta, razboaie si blesteme pagane. Dar pamantul a rodit mai abundent, incapatinandu-se sa-si rasplatesca fiii innecati in amar si nevoi.
Din semintia muntilor, din tumultul valurilor, din freamatul codrului si oglinda lacului, din parfumul teilor si amortirea zorilor, pamantul acesta stramosesc scaldat de lacrimi si sudoare a zamislit un fiu.
Un fiu care sa-i planga necazurile, sa-i mangaie tampla carunta, sa-i laude neclintirea muntilor, sa-i cante din bucium si caval doine si balade, sa-i stropeasca florile cu roua, sa umple de miresme diminetile si sa-i poarte numele prin veacuri.
Cum ar fi fost pamantul romanesc fara acest fiu zamislit din dorinta, dragoste, pasiune si nevoie?
Cum ar fi fost pamantul fara Eminescu?
Cu siguranta mai altfel si… mai sarac.
Cum ar fi fost Romania fara Eminescu?
Ca un soare fara lumina, ca un izvor fara susur, ca o mare fara valuri, ca o pasare fara tril, ca o iarna fara nea, ca un copil fara zambet…
Se spune ca Dumnezeu nu ne da niciodata ce vrem, dar ne da intodeauna ce ne trebuie. Iar Eminescu ne trebuia. Asa cum avem nevoie de Ceahlau sa sprijine soarele la asfintit, asa cum avem nevoie de Dunare sa adape buza arsa a campiei, asa cum are tarmul nevoie de sarutul Marii.
Nevoia pamantului de iubire, nevoia romanilor de inalt, nevoia ochilor de cunoastere au ridicat rugi fierbinti. Eminescu e zamislit din rugi si tina sramosesca. E raspunsul la intrebari staruitoare; e zambetul de dupa tristete, e alinare la fiecare durere, e raza de soare intr-un abis intunecos, e mandria neamului nostru romanesc.
Daca spui neamul nostru romanesc, spui Romania. Daca spui Romania, spui Carpati si Dunare si lacrima si zambet... si Eminescu.