Compuneri, portofolii, proiecte

Cu prilejul redactarii unei scrisori, autorul relateaza intamplari care i-au revenit in memorie odata cu intoarcerea sa in targusorul natal. Aceste intamplari s-au petrecut in anii copilariei si i-au ramas vii in amintire. Scriitorul a vazut, la Siret, locul de scaldat, desisurile de unde au cules mure in ciuda fricii de bursuci. A vazut apoi la marginea satului surile darapanate, unde s-au jucat noptile de-a ascunsul.
Cea mai puternica emotie i-a creat-o locul unde a fost scoala. Acolo a intrat autorul, copil fiind, in prima zi de scoala, cu teama si cu bucurie in acelasi timp. Acolo era un par din care elevii au primit, la fiecare inceput de vacanta cate doua pere. In curtea scolii au inaltat ierni de-a randul oameni de zapada, la capul carora au ajuns numai cu scara.
Pornind de la aceste amintiri, gandurile autorului s-au oprit la dascalul sau, domnu Trandafir, despre care vorbeste in continuare in scrisoarea catre un prieten.
Invatatorul si-a iubit meseria foarte mult si a practicat-o cu placere si nu din teama da a fi controlat de cineva. A fost foarte mirat cand a fost vizitat de doi straini care s-au grabit sa viziteze scoala si sa asiste la o ora tinuta de dascal. Atunci domnu Trandafir a tinut o lectie obisnuita, asa cum a facut intotdeauna. Strainii au fost foarte impresionati si l-au intrebat pe invatator la ce scoala a invatat si cum isi petrece viata. Invatatorul a raspuns politicos si i-a invitat la masa pe musafiri, dar acestia l-au refuzat, zicand ca se grabesc. La plecare, unul dintre straini i-a spus invatatorului cu cine a avut onoarea, iar ministrul scolilor l-a felicitat spre marea mirare a dascalului.
Domnu Trandafir a ramas strans legat de copii, de oamenii din sat si de locurile acelea, unde a fost si ingropat. Autorul marturiseste ca nu s-a dus sa vada noua cladire a scolii. A preferat sa vada locul gol, unde odinioara a fost mica lor odaie ce a tinut loc de scoala, deoarece de el a ramas strans legata amintirea dascalului sau.