Copila si zana primavara
Este din nou primavara.Natura se spala pe ochi somnoroasa fiindca tocmai s-a trezit din somnul anotimpurilor reci. Odata cu ea au venit si pasarelele care ne incanta cu recitalurile lor si care brazdeaza cerul senin. Pajistile sunt acoperite cu un covor verde brodat ici-colo cu flori de diferite culori una mai mica care printre restru pare o pata de culoare. Primii care si-au scos sfiosi capul prin stratul de zapada au fost ghioceii, vestitorii primaverii. Pomii s-au imbracat in haine de sarbatoare prinsesera viata ,iar acum stateau la taifas. Crengile sunt pline de flori din care, la vara, vor creste fructe pe care taranii le vor culege voiosi. Florile au inceput sa-si deschida petalele , sa parfumeze aerul si sa zambeasca cerului albastru-cristalin.
Eu bucurandu-ma de toate aceste minuni ale naturii , m-am intrebat de ce oare nu este intotdeauna primavara?si stand pe prispa case bunicilor am auzit o vocea care imi parca imi soptea ceva:
-Nu se poate,dragul meu copil ca tot timpul sa fie primavara,ia spus o fiinta firava roza si cu un par balai si cu un suras in privire minunat.
Copilul ramand tacut si uimit asculta in tacere ce ii spunea acea fiinta suava si abia indrazni sa ii adreseze un cuvant in soapta de frica sa nu dispara din fata lui.
-Dar dumneata de unde ai venit si cine esti?
-Eu draga mea am venit in ajutorul tau sa iti explic cursul firesc al lucrurilor si sunt zana anotimp.
-Si vreau sa stiu de ce nu poate fi mereu primvara pana cand ma plictisesc de ea?
-As dori sa iti indeplinesc dorinta dar nu se poate pentru ca toate in lumea asta au un curs firesc al lor care nu pot fi schimbate.De aceea acum este noapte si nu este zi pentru ca daca ar fi tot timpul zi oameni nu ar stii sa se mai odihneasca si ar munci pana la extenuare si astfel viata ar disparea treptat.Asa si anotimpurile trebuie sa isi aiba cursul firesc al lor,pentru ca daca ar venii vara inaintea primaveri aceasta nu ar mai avea ce sa aduca la viata.Primavara este un simbol al unui nou inceput,fiind o granita intre vremea rece si intuncoasa si vremea buna si plina de fericire.
Eu sunt zana anotimpurilor dar acum sunt zana primavara deoarece iau frumusetea fiecarui anotimp,vezi parul meu este balai ca soarele care straluceste dimineata cand iti lumineaza fata,rochia mea este multicoloara ca florile ce ma reprezinta si pe care tu le oferi cadou mamei tale de ziua ei,botinele mele sunt verzi ca primele firisoare de iarba care rasar atunci cand cu suflarea mea indepartez toata mantaua alba ce imi acopera tinutul.
-Acum inteleg de ce toate lucrurile trebuie sa se intample de la sine si nu sa se schimbe in functie de dorinta tuturor.
-Stii draga mea copila natura nu are o frumusete trecatoare ,are doar haine pe care le imbraca si cu ajutorul carora se schimba total.Daca acum cateva zile livada era acoperita cu o patura alba de nea care s-a asternut peste frunzele cazute toamna trecuta ce nici nu se mai vad acum acea priveliste este colorata in mii de culori si mii de parfumuri.
-Am ajuns la concluzia ca ca toate anotimpurile sunt frumoase ,dar parca primavara ocupa un loc special in sufletul meu.Eu cred ca nimic nu este mai frumos decat un peisaj de primavara , in care toate elementele descrise se afla intr-o conexiune si armonie perfecta , asemenea unor reguli luate din tipare.
-Asa este draga mea exact ca pivirea ta senina si inocenta care lumineaza viata mamaei tale cand te vede,ca zambetul tau care aduce fericire tuturor ce il priveste esti o comoara pentru cei care te iubesc.
-Va multumesc frumos ca m-ati ajutat sa inteleg toate aceste lucruri.
Zana primavara a disparut in tacere asa cum a venit iar copila a ramas ganditoare la cele explicate de Zana.
Copila si zana primavara
Etichete: compunere, primavara, romana, zana
duminică, 24 ianuarie 2010