Compuneri, portofolii, proiecte

CITATE DESPRE CĂRŢI

„Fiecare carte pare că închide în ea un suflet. Şi, cum o atingi cu ochii şi cu mintea, sufletul ţi se deschide ca un prieten bun.” (Maxim Gorki)

„…nu este alta, şi mai frumoasă, şi mai de folos în viaţa omului zăbavă decât cetitul cărţilor.” (Miron Costin)

„O, sfintele mele cărţi... pe care soarta prielnică mi le-a scos înainte, cât vă datorez că sunt om, că sunt om cu adevărat!” ( Nicolae Iorga )

« O carte este un sprijin, o mângâiere, un îndemn. Este câte una căreia îi datorezi cât şi celui mai bun învăţător. Ba chiar care-ţi este cât ţi-au fost şi părinţii…. » ( Nicolae Iorga )

« Cărţile ne sunt prieteni statornici. …Ne sunt sfetnici şi nu ne contrazic. Cărţile care ne plac sunt urme pline de amintiri. » ( Mihail Sadoveanu )

« Într-o carte sunt litere moarte, dar vrăjite, pe care le învii cu viaţa ta » ( Nicolae Iorga)


« O cameră fără cărţi e ca un trup fără suflet .» Cicero

« Cu cărţile se întâmplă ca şi cu focul de pe vetrele noastre ; iei acest foc de la vecin, îl aprinzi la tine, îl dai altora şi astfel e al tuturor. » Voltaire

« Eu aş defini cartea ca pe o lucrare de vrăjitorie din care ies tot soiul de imagini care tulbură minţile şi modifică sufletele » (Anatole France)

« O carte îşi dobândeşte valoarea, ca un prieten, prin lunga însoţire cu ea » (Tudor Vianu)


Cărţile care te ajută cel mai mult sunt acelea care te fac să gândeşti cel mai mult.

Cărţile sunt corăbii care trec pe întinsele mări ale timpului.

Cei mai buni tovarăţi sunt cele mai bune cărţi.

Viaţa este prea scurtă pentru a citi cărţi proaste.

Cartea e un prieten care nu înşală niciodată.

O carte nu este justificată decât dacă ne învaţă ceva.

E mai bună o carte instructivă decât una frumoasă.

Cărţile, ca şi prietenii, trebuie să fie puţine şi bine alese.

A citi şi a nu înţelege este asemănător cu a vâna şi a nu prinde.

Deschide cartea ca să înveţi ce au gândit alţii; închide cartea ca să gândeşti tu însuţi.

Cărţile sunt profesori muţi.

Cine ştie carte are patru ochi.

Cine are carte are parte.

Nu e învăţat cel ce citeşte cărţi, ci cel ce ştie ce citeşte.

Foloseşte-te de carte, dar păstreaz-o şi pentru alţii!

Adevărata valoare a unei cărţi nu este data de preţul ei, ci de folosul pe care-l aduce.

Ar trebui sa ne alegem cărţile la fel de atent cum ne alegem prietenii.

„Carte frumoasă, cinste cui te-a scris.
Încet gândită, gingaş cumpănită;
Eşti ca o floare anume înflorită
Mâinilor mele care te-au deschis.

Eşti ca vioara, singură, ce cântă
Iubirea toată pe un fir de păr,
Şi paginile tale, adevăr,
S-au tipărit cu litera cea sfântă ” (Tudor Arghezi, Ex libris )


Ştiaţi că…

• Asiro-babilonienii scriau pe tăbliţe de lut. Printre ruinele bibliotecilor din Babilon şi Ninive s-au păstrat peste 30.000 de cărţi scrise pe asemenea tăbliţe de lut.
• Multe popoare orientale antice scriau pe tăbliţe confecţionate din lemn, fildeş sau metal. Romanii foloseau tăbliţele cerate. S-a trecut apoi la papirus sau pergment, la tăbliţe de bronz, la piei de animale, la scoarţă de copac sau pânză.
• Egiptenii îşi scriau cărţile pe papirus. Acestea erau socotite cărţi sfinte, ceea ce i-a determinat pe egipteni să păstreze timp de două mii de ani secretul folosirii hârtiei de papirus.
• În cazul textelor importante, sulul de pergament era protejat de un toc de piele- strămoşul copertelor de astăzi.
• Treptat, tot pentru a fi protejat textul, au apărut mai multe inovaţii : numerotarea filelor, notarea titlului la început, coperta (care era alcătuită din plăcuţe de lemn învelite în piele, în aur sau în argint).
• În evul mediu, pe lângă obiect de cultură, cartea devenise şi obiect de lux : filele aveau ornamente, majusculele erau împodobite migălos, coperta era confecţionată din metale rare, fin cizelate, şi era împodobită cu pietre preţioase.
• În secolul al XII-lea, apare în Europa un nou material ca suport pentru scriere : hârtia ; de fapt, hârtia fusese inventată de chinezi cu aproximativ o mie de ani înainte.
• Gutenberg a folosit litere mobile, confecţionate din metal ; literele care formau textul se ungeau cu cerneală, se aşeza hârtia deasupra şi o presă permitea imprimarea lor ; foile se tipăreau numai pe o singură parte.
• La scurt timp după ce fusese inventat, tiparul este introdus –în 1507-în ţara noastră de către călugărul Macarie. El a tipărit la Târgovişte cărţi bisericeşti, Ţara Românească fiind, astfel, prima ţară din această parte a Europei în care au apărut cărţi tipărite.
• Cea mai vestită bibliotecă antică a fost Biblioteca din Alexandria ( Egipt ). În anul 300 î.Hr. acolo existau aproape 1 million de volume (papirusuri).
• Biblioteca Congresului din Washington ( S.U.A.) are cel mai mare fond de carte din lume.
• Biblioteca Academiei Române a fost înfiinţată în 1867 şi numără în prezent peste 8 milioane de volume, fiind una dintre cele mai importante biblioteci din ţară.
• Astăzi, marile biblioteci sunt computerizate şi se poate citi orice volum din fondul lor de carte pe reţeaua Internet.