Legende despre martisor


A) Într-o noapte furtunoasă o bătrâna a venit la castelul prinţului pentru ai cere adăpost. Acesta cum a văzut-o a împins-o înapoi şi i-a spus:
-Cum îndrăzneşti să treci pragul prinţului? Munceşte pentru a avea adăpost aici!
Atunci batrâna s-a transfomat într-o printesa si i-a spus: 'Pentru ca nu ai milă de oameni şi nu ai nici un pic de suflet te vei transforma într-un cal, iar vraja se poate rupe doar dacă o fată îţi va dărui 'ceva' din inimă.
Au trecut ani şi ani şi prinţul era nefericit. Îi părea rău de nedreptatea pe care o făcuse. În toţi aceşti ani prinţese au venit să-i aduca daruri crezând că vraja se va rupe şi vor moşteni bani. Dar fără nici un rezultat.
Într-o bună zi o păstoriţă pe nume Giralda, care era îndrăgostită de prinţ culese o cală pe care o pregătise cu grijă. Pe spatele hârtiei în care era împachetată cu grijă, pura şi stralucitoarea cală, era scris cu roşu 'mărţişor'.
Când s-a înfăţşat în fatţ prinţului el şi-a spus în gând: 'De unde cunosc ochii aceştia limpezi şi atât de sinceri?'
Fata i-a dat cadoul spunându-i: ' Acesta este un simbol al iubirii care o am faţă de tine, prinţe!'. Când prinţul a atins mărţişorul şi-a recăpătat înfăţişarea.
Şi au făacut nuntă mare şi cu multă veselie. Prinţul a hotărât ca în fiecare an de 1 Martie să-şi amintească de această întâmplare şi băieţii să le dăuiască fetelor mărţişoare în semn de recunoştintţă şi iubire.
B) A fost odata ca niciodata, o vreme in care Soarele intruchipat intr-un barbat chipes obisnuia sa coboare pe pamant pentru a dansa hora in sate. Stiind care este noua pasiune a Soarelui, un dragon l-a urmarit si intr-una dintre aceste incursiuni pe pamant,l-a rapit si l-a aruncat intr-un beci, in castelul sau.
Pasarile au incetat sa cante iar copiii nu mai puteau sa rada, dar nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe dragon.
Intr-una dintre zile, un tanar curajos a decis sa coboare in beci si sa salveze Soarele. Majoritatea oamenilor l-au insotit, dandu-i tanarului din puterea lor, pentru a reusi sa invinga puternicul dragon.
Calatoria sa a durat trei anotimpuri: vara, toamna si iarna. La sfarsitul ultimului, tanarul a reusit sa gaseasca castelul dragonului, unde era intemnitat Soarele. Si a inceput lupta, care a durat zile pana cand dragonul a fost infrant.
Fara puteri si ranit, tanarul a eliberat Soarele, reusind sa faca fericiti pe toti cei care-si pusesera ultimele sperante in el. Natura a reinviat, oamenii au inceput sa zambeasca din nou, doar flacaul nu a mai apucat sa vada primavara venind. Sangele cald din ranile sale cadea pe zapada.
In timp ce zapada se topea, flori albe, numite ghiocei, mesageri ai primaverii, rasareau din pamantul destelenit. Cand ultimul strop de sange al tanarului s-a scurs pe zapada imaculata, a murit fericit ca viata sa a servit unui scop atat de nobil.
De atunci oamenii obisnuiesc sa impleteasca doi ciucuri: unul alb si altul rosu. La inceputul lunii martie, barbatii ofera aceasta amuleta, numita martisor, fetelor pe care le iubesc.
Culoarea rosie reprezinta dragostea pentru tot ceea ce e frumos si ramane simbolul sangelui bravului tanar. Albul simbolizeaza puritatea, sanatatea si ghiocelul, prima floare care apare primavara.
Semnificati literara a martisorului este: micul martie. Un martie mai mic pe care sa-l purtam la piepturile noastre pentru ca iarna sa fie uitata si noul an sa inceapa.