Compuneri, portofolii, proiecte

Domnul Goe



În operele sale în proză, de mică întindere, marele nostru scriitor I.L.Caragiale a prezentat aspecte semnificative din viaţa societăţii româneşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.
În schiţa “D-l Goe…” autorul relatează întâmplări din timpul călătoriei familiei lui Goe – personajul principal – la Bucureşti.
Trei doamne, desemnate cu apelativele infantine “mam-mare”, “mamiţica” şi “tanti Miţa”, vor să-l ducă pe nepotul, respectiv fiul, Goe, la Bucureşti. Se pare că şi anul acesta Goe va rămâne repetent. Ca el să uite de această problemă, bunica, mama şi mătuşa lui vor să îl plimbe pe Goe de 10 mai (ziua regelui) prin capitală.
Expoziţiunea ne prezintă această familie pe peronul gării din urbea X. Goe nu mai are răbdare şi comandă încruntat ca trenul să sosească mai repede. Bunica îi admiră costumul de “marinal”. Femeile discută despre termenul corect, dar Goe le întrerupe pe doamne cu obrăznicie şi fără menajamente, corectându-le, dar într-un mod greşit, cu termenul “mariner”. Nici unul din personaje nu cunoaşte denumirea corectă a acestei meserii, dar doamnele îşi cred copilul foarte cultivat, deştept, frumos şi educat. Goe nu are nici o reţinere în a le categorisi “proaste” pe admiratoarele lui.
În sfârşit trenul soseşte, lumea se urcă, iar biletul lui Goe e la băiat, sub panglica pălăriei, fiindcă aşa ţin bărbaţii biletele.
Intriga o constituie hotărârea neclintită a lui Goe de a rămâne pe coridorul vagonului, cu bărbaţii, în loc să stea în compartiment cu doamnele.
Urmează desfăşurarea acţiunii. Atenţionat prieteneşte de un tânăr bine intenţionat să nu mai scoată capul pe fereastră, copilul îi răspunde obraznic, refuzând cu încăpăţânare să ia în seamă sfatul primit. Îl numeşte pe tânăr “urâtule”, se strâmbă la el şi scoate iar capul afară. Se îngrozeşte când vântul îi zboară pălăria din cap cu biletul cu tot. Începe să zbiere după doamne, cere ca trenul să se oprească. Apare conductorul imediat şi ameninţă să-l coboare pe Goe la prima staţie dacă doamnele nu vor plăti biletul şi amenda. Femeile se supun legii.
Clătinat de vagon, Goe se loveşte la nas şi începe să urle. Bunica îi dă o beretă, mama – ciocolată, fără să îl certe.
Ieşind pe coridor, ajunge să se blocheze în toaletă şi este eliberat de controlor.
Mam-mare rămâne pe coridor cu Goe, pentru a-l păzi. După ce ea adoarme, Goe îşi vede însă de năzbâtii.
Punctul culminant: Goe trage semnalul de alarmă, apoi se preface că doarme în braţele bunicii. Controlorii nu pot amenda pe nimeni, văzând doar din ce vagon a fost tras semnalul.
Deznodământul îl constituie sosirea cu întârziere a trenului în Bucureşti şi plecarea familiei în centru.
Această schiţă este impresionantă prin prezentarea unui caz de educaţie greşită primită de unii copii din unele familii înstărite române de la sfârşitul sec. al XIX-lea.