Ferdinand


Ferdinand


La moartea Regelui Carol I, tronul a fost mostenit de catre Ferdinand, fiul fratelui mai mare al defunctului Rege. Ferdinand, dupa cum ne spune Nicolae Iorga in "Istoria Romanilor", "era pentru cei mai multi un necunoscut si un netinut in seama, pentru cativa o taina, aproape pentru nimeni o certitudine". Timiditatea sa innascuta nu lasa sa se intrevada prea usor faptul ca era un om de o vasta cultura, pasionat botanist si vorbitor curent de mai multe limbi straine, intre care greaca veche si ebraica. Insa in numai 13 ani de domnie, dintr-un "necunoscut", Ferdinand avea sa devina un mare Rege, supranumit fie "Intregitorul", fie "Lealul" pentru felul in care si-a dedicat viata tarii sale.
Ferdinand s-a nascut la Sigmaringen, in anul 1865, fiind al doilea fiu al Principelui Leopold de Hohenzollern, fratele mai mare al Regelui Carol, si al Principesei Antoaneta, infanta Portugaliei. El a venit pentru prima oara in Romania la numai 19 ani, in 1884, dupa care s-a reintors in Germania pentru a-si continua studiile liceale si universitare. In 1889, dupa terminarea Universitatii din Lipsca si a Scolii Superioare de Stiinte Politice si Economice din Tubingen, Principele s-a stabilit la Bucuresti pentru a-si putea indeplini atributiile de mostenitor al tronului Romaniei.
Dupa o idila cu poeta Elena Vacarescu, domnisoara de onoare a Reginei Elisabeta, relatie intrerupta prin interventia Consiliului de Ministrii, care a reamintit Principelui ca nici un membru al Familiei Regale nu se poate casatori decat cu Pricncipese de origine straina, Ferdinand s-a insurat, pe data de 10 ianuarie 1893, cu Maria de Edinborough, din Familia Regala a Angliei. Impreuna au avut 6 copii, cel mai mare, botezat Carol, urmand sa devina Regele Carol al II-lea.
Frumusetea fizica cu care Ferdinand fusese din plin inzestrat, avea sa fie de foarte scurta durata. In 1897, Principele s-a imbolnavit de febra tifoida, scapand cu viata ca printr-o minune. "Din ruina fizica a lui Ferdinand, nu supravietui decat doar neasemuita frumusete a mainilor sale" scrie Sterie Diamandi in cartea sa "Galeria oamenilor politici".
In 1914, Ferdinand a devenit Rege al Romaniei, la 49 de ani, depunand juramantul solemn si promitand ca va fi "un bun roman". In timpul razboilului mondial Regele Ferdinand s-a alaturat curentului favorabil Antantei, si, in 1916, pe 14 august, a prezidat Consiliul de Coroana in cadrul caruia a luat o hotarare dramatica: intrarea Romaniei in razboi impotriva tarii sale natale, Germania. Cu tot entuziasmul romanilor, situatia de pe campul de lupta nu a fost favorabila, o buna parte din teritoriul Romaniei fiind ocupat de catre trupele Puterilor Centrale. Ferdinand si intregul guvern roman s-au refugiat, in noiembrie 1916, la Iasi. Pentru Rege si Familia sa a fost o perioada extrem de grea, perioada in care toate planurile pareau sa se naruie. In plus, in 1917, murea de febra tifoida, la numai 4 ani, Principele Mircea, cel de-al saselea copil al cuplului regal. Desi familia sa din Germania l-a renegat, la Castelul Hohenzollernilor arborandu-se steagul de doliu, Ferdinand nu si-a pierdut sperantele. Astfel, el a refuzat sa ratifice pacea separata intre Puterile Centrale si Romania. In cele din urma, situatia avea sa se schimbe in cursul anului 1918, anul de nastere al Romaniei Mari. Ferdinand s-a intors triumfal la Bucuresti, in fruntea armatei sale eroice, trecand pe sub arcul de triumf, intampiant fiind de populatia entuziasta.
Regele Ferdinand nu a fost insa scutit necazuri. Fiul sau cel mai mare, mostenitorul tronului, traia o viata scandaloasa si, incalcand ordinea monarhica, s-a casatorit clandestin la Odessa, cu Ioana Lambrino. Tribunalul Ilfov a anulat insa casatoria, iar Ioana Lambrino a fost exilata impreuna cu fiul nelegitim al lui Carol. Principele a fost trimis intr-o lunga calatorie in jurul lumii, pentru "a o uita" pe Ioana Lambrino. Pe 10 mai 1921, Carol s-a casatorit la Atena cu Elena, fiica Regelui Constantin al Greciei.
In 1921, Ferdinand va avea bucuria sa traiasca nasterea nepotului sau, Mihai, fiul lui Carol si al Elenei. Cu toate acestea, mariajul dintre Carol si Elena nu avea sa reuseasca, mostenitorul tronului parasindu-si sotia si fiul, fugind la Paris impreuna cu amanta sa, Elena Lupescu. In cele din urma, cu inima tulburata, Regele il desemneaza ca urmas la tron pe nepotul sau, Mihai, dezmostenindu-l, in acelasi timp, pe fiul sau Carol.
Dupa o domnie ilustra de 13 ani, Ferdinand s-a stins la Sinaia, la numai 62 de ani, in umra unei lungi suferinte, pricinuite de un cancer de colon. In timpul vietii sale, Regele a vazut faurindu-se Romania Mare, a infaptuit reforma agrara, impartind pamant taranilor, capatand pentru aceasta si numele de "Rege al Taranilor", a promulgat Constitutia din 1923, lege fundamentala liberala si democratica. A fost inmormantat la Curtea de Arges, alaturi de unchiul sau, Regele Carol I, si Regina Elisabeta, pe lespedea sa de mormant stand scris:
"Aici odihneste robul lui Dumnezeu Ferdinand I, Rege al Romaniei, nascut la 24 august 1865, rapostat la 20 iulie 1927 la castelul Pelisor. Luand carma tarii la 11 octombrie 1914, a tras sabia la 15 august 1916 pentru dezrobirea romanilor de peste vechile hotare, infaptuind intregirea neamului si incoronandu-se la 15 octombrie 1922 la Alba Iulia ca primul Rege al tuturor romanilor"