De vorbă cu un ghiocel
Un băieţel se bucura de apariţia gingaşilor ghiocei. A dorit să culeagă un sol al primăverii, dar a fost surprins de o voce necunoscută.
- Cine este acolo? a întrebat el.
- Eu sunt! Uită-te în jos, copile drag!
- Eşti ghiocelul pe care îl privesc şi îl admir?
- Da. Te rog să nu mă rupi, deoarece voi pieri şi nu voi mai putea vesti
sosirea primăverii!
- Dar poţi vorbi?
- Eu pot vorbi numai cu copiii buni la inimă ca şi tine.
Băiatul a fost impresionat de discuţia avută cu ghiocelul şi nu a mai rupt de
atunci nici o floare.
De vorbă cu un ghiocel
Etichete: compunere, De vorbă cu un ghiocel, romana
miercuri, 20 ianuarie 2010