Compuneri, portofolii, proiecte

Cosmosul meu

Un gand frumos imi strabate sufletul, in timp ce ma uit la un feeric apus de soare cocotata pe un varf de munte. Sunt ata de sus incat trupul meu si cerul se imbina, iar lumina calda a razelor de soare ma invaluie in iubire. Plutesc... zbor asemeni unor fluturi gingasi si suavi in zari necunoscute... e un vis... e atat de frumos si linistitor! SE lasa seara, ooo.. ceminunatie, acum mandra luna imi arata calea spre univers, presarata cu mii si mii de stelute care mai de care mai stralucitoare... plutesc... plutesc... plutesc... in lantul viselor.
Luna admira fantasmele visului meu, ma vegheaza.
Zambesc si-mi rascolesc coiful cu amintiri. I-am vazut chipul printre lacrimile varsate de timp peste clepsidra vietii... cine este el? Vantul? As vrea sa cad peste soaptele lui, as vrea sa ma scald in oceanul ochilor lui.
Luna? N-o mai vad. S-a ascuns dupa norii suferintei... va ploua cu durere... luna enigmmatica imi bantuie gandul si-l transforma intr-o iluzie adanca, imposibila,dar atat de frumoasa.
Inchid ochii sub ultima scanteie de lumina ce arde, puterea imi paleste, genunchii se inmoaie si trupul imi cade. Inainte de ultima suflare, singura,coplesita, intinsa pe solul rece, ating urmele tale calde, iubire, timpul urma iti va sterge.