Dacă aş fi un fulg de nea


Dacă aş fi un fulg de nea…

Din prima zi de iarnă s-a pornit o ninsoare cumplită… Toţi fulgii alergau în bătaia vântului. Numai unul era altfel decât ceilalţi. Toţi fulgii îl insultau. Nimeni nu voia să se joace cu el.
La amiază fulgul se ascunse după creanga unui copac de teamă că va fi iar jignit.
Dar ce se vede? Apăru o zână frumoasă cu rochie de nea strălucitoare atât de strălucitoare că semăna cu smaraldele. Aceasta spuse:
- Cum te cheamă, fulgule?
- Mugurel mă numesc. zise fulgul sfios şi mirat că fusese văzut.
- De ce eşti supărat, Mugurel?
- Sunt supărat pentru că toţi fulgii mă cred urât şi tare mi-aş dori să fiu pe placul lor. Mă puteţi ajuta?
- Cu mare plăcere! răspunse zâna. Aceasta scoase trei cubuleţe de dimensiuni diferite: unul foarte mic, altul foarte mare şi cel de-al treilea potrivit de mărime. În fiecare dintre aceste cuburi se găsea câte o vrajă. Fulgul alese cubul cel mic. Deschise cubuleţul şi deodată fulgul se făcu mai mare şi strălucitor.
Acum era apreciat şi cunoscut. Nu i se mai spunea Mugurel ci Faimosul.
De multe ori îi apreciem pe ceilalţi după aspect. Ar fi tare bine dacă am avea răbdare să vedem şi sufletul lor. Sfatul meu este:
„Nu judeca o carte după copertă !
şi
„ Nu haina îl face pe om!”