Dacă aş fi un fulg de nea


Dacă aş fi un fulg de nea…

- Mă numesc Pufel şi sunt bucuros că vântul subţire mă va împinge pe mine şi pe fraţii mei, fulgii de nea jucăuşi, pe zăpada care formează o ţesătură albă, ca de bumbac.
Copiii se uită fericiţi la noi că suntem ca nişte cristale sclipitoare.
Eu, fulgul Pufel, am ajuns pe cetina unui brad ca de smarald din care privesc cu uimire un şirag de săniuţe. Ochii copiilor strălucesc de bucurie mai tare ca haina mea de fulg!
Am auzit o poveste: se zice că într-o casă trebuie dus un brad. Din întâmplare este tocmai bradul care mă găzduia. Copiii povesteau despre un Moş tare darnic şi vesel. El aduce jucării şi bucurii tuturor copiilor cuminţi şi mai puţin cuminţi. Eram tare curios să îl cunosc pe acel moş năzdrăvan. L-am rugat pe brad:
- Vrei să fim prieteni?
- Desigur! Ne-am jucat, am povestit şi bradul m-a legănat pe crengile lui până a venit ziua în care trebuia să intre în casă pentru întâlnirea cu Moşul.
- Uitaţi-vă la mine! strigam. Vai, ce frumos strălucesc în lumina de aur! Dar… ce se întâmplă? Mă fac tot mai mic… şi mai mic… asta înseamnă oare că mă… topesc? Ce rău îmi pare că nu mai pot să îl cunosc pe Moş… Mi-aş dori să fiu un copil…